Comunitățile în 2026: la ce să fii atent
Câteva observații care să îți dea direcție în eforturile de community building
Anul acesta am câteva intenții clar articulate în ceea ce privește misiunea personală. Una dintre ele a rămas de neclintit, respectiv dorința de a continua să scot în lume articole educative și povești cu miză din comunitățile din țară. Alta este încăpățânarea de a interacționa mai des cu cititorii și de a experimenta cu gatherings care să ne aducă mai aproape unii de ceilalți. Încep online, dar îmi doresc mult să ne vedem și în jurul mesei.
Până atunci, vreau să împărtășesc trei observații esențiale, care cred că te vor ajuta în munca de community builder. Ele vin ca urmare a unui mix de acțiuni: de la munca de consultant-maker pe care o fac la firul ierbii la propriul exercițiu de învățare și creștere în acest rol, de la lecturile din domeniu și studiile cu pricina și până la conexiunea cu alți profesioniști din domeniu.
Nu am pretenția că dețin adevăruri absolute, ba chiar m-ar speria o asemenea perspectivă, dar am identificat o serie de piste la care te invit să te uiți cu mai multă atenție în 2026. Mai ales dacă vrei să faci community building pe bune și pe termen lung.
Comunitățile au nevoie de diversitate
Până și cele formate în jurul unui interes — să zicem o comunitate de designers, cum e Librăria de Design, capătă mai mult sens în momentul în care persona depășește profilul îngust de designer grafic, să zicem. Când s-au alăturat profesioniști din sub-nișe — UX/UI, ilustrație, sound design, animație, web design ș.a., lucrurile au căpătat mai multă miză. Valoarea comunității a crescut pe toate palierele: de la impactul unor programe cum este Skill Accelerator la varietatea subiectelor abordate: de la pricing la AI, de la co-creare la soloprenoriat.
Diversitatea pare că e ceva facil de obținut, dar nu este chiar așa. În realitate, suntem predispuși să căutăm oameni după chipul și asemănarea noastră și să rămânem în bulă. Familiaritatea bate curajul. Este nevoie de multă muncă, dar, mai ales, de super claritate să construiești un grup divers, care să colaboreze pentru binele comun.
Nu de puține ori îl provoc pe Ștefan Asafti, fondatorul LDD PRO, cu o întrebare la care eu însămi meditez mult: cum ar arăta comunitatea dacă și-ar deschide ușile și către alte sectoare creative (copywriters, marketers, fotografi, arhitecți, developers ș.a.)? Pariul meu este că atunci lucrurile s-ar nuanța interesant, iar șansa de a ne apropia de misiunea comunității ar crește semnificativ.
🤓 Lectură recomandată
Conexiune reală, construită în timp
Evenimentele sunt lipiciul comunităților. Ca o adunare random de oameni să formeze un grup funcțional este nevoie să se întâlnească cu un scop și să petreacă timp de calitate. Este o condiție care nu poate fi ratată. Abia după ce există o inerție a acestor containere de revedere putem discuta despre ritualuri, apartenență și alte asemenea.
Conexiunea nu poate fi grăbită sau prefabricată, la fel de mult pe cât nu poate fi echivalată cu numărul de postări sau de fotografii din social media. Ele zic doar jumătate de adevăr, de multe ori și ăla îndoielnic. În schimb, evenimentele construite cu grijă, cu atenție la designul de experiență și cu valoare adăugată pentru cei care participă, înlesnesc conexiunea. Îi dau șanse reale să se întâmple firesc și fluid.
Există numeroase tactici și instrumente prin care îi poți ajuta pe membri să simtă că aparțin și că they found their people. De la faptul că este respectată promisiunea făcută și până la construirea unui univers unic în timp și spațiu pentru comunitate, de la trasarea unor granițe clare între membri și outsiders și până la un networking facilitat și posibilitatea de contribuție, toate contează.
🤓 Lectură recomandată
Offline pentru creșterea apartenenței
Oricât de bine ar funcționa dinamica din anumite comunități online, maturizarea și consolidarea per se au loc offline. Mai mult, într-o realitate în care nivelul de însingurare, dar și de me-myself-and-I, este la cote alarmante, avem nevoie cu atât mai mult să ne vedem în același spațiu. Și să acceptăm tot ce vine la pachet cu asta: fricțiuni, stări contradictorii, negocieri directe sau mai subtile și un exercițiu constant de comunicare. Cu cât fugim mai tare de asta, cu atât îngroșăm rândurile polarizării.
Pe de altă parte, deși există comunități care operează aproape exclusiv offline, asta nu înseamnă că funcționează armonios. Nu este suficient că membrii se întâlnesc în jurul unei mese, la un eveniment sau într-un grup de lucru. Dacă timpul petrecut împreună nu capătă noi valențe, nu vine la pachet cu forme variate de cunoaștere și conexiune și nu deschide spațiul pentru toți membrii, atunci ele, în sine, nu rezolvă mare lucru. Devin, rapid, o ocazie de reciclare discursivă care ajunge să plictisească.
Încrederea se formează când membrii știu că pot să ceară ajutorul și au încredere că îl vor primi. Când există un schimb de idei, resurse, cunoștințe care duce la o problemă rezolvată. În clipa în care o comunitate navighează pe aceste principii și are și un leadership pe măsură, cu siguranță va evolua și va rămâne relevantă pe termen lung.
🤓 Lectură recomandată
Diversitate. Conexiune. Offline.
Sunt trei ancore pe care te încurajez să le explorezi în comunitatea ta și să fii deschis la ce îți duce fiecare. Poate e nevoie să apeși pedala pe diversitate mai mult decât pe mediul offline, poate trebuie să regândești felul în care se întâmplă conexiunea dintre membri mai mult decât să te extinzi pe orizontală. Oricum ar arăta realitatea în partea ta de lume, este o ocazie bună să te gândești cum îți dorești să modelezi comunitatea mai departe și, mai ales, din ce rol.
Cele mai multe comunități dispar când inițiatorul face un pas în spate, i s-au schimbat prioritățile sau și-a îndeplinit obiectivul inițial și grupul devine redundant (sau ajunge să fie control-freak). În comunitățile sănătoase și longevive, asta este o non-problemă. Tocmai pentru că mixul diversitate-conexiune-offline le-a permis să se reinventeze. Ceea ce îți doresc și ție.
Cu lipici,
— Oana
P.S. Foto făcută de magica Iulia, în Peru, unde m-aș întoarce cu inima la vedere. 🤍