"Bonding and bridging" în comunitate

Avem nevoie de comunități în care valorificăm darurile fiecăruia și acceptăm diferențele dintre noi.

Bun venit celor care s-au lipit de curând! O mare parte ați aterizat via newsletterul Hacking Work, unde am fost menționată. Vă mulțumesc și vă invit să răsfoiți și edițiile trecute. S-ar putea să vă simțiți mai puțin singuri în căutările voastre.

O dată la ceva timp mă uit prin bibliotecă să văd ce vreau să citesc sau să recitesc. Uneori, este suficient să văd titlul ca să îmi aduc aminte de ce mi-a plăcut o carte (sau nu), alteori frunzăresc câteva pagini ca să îmi ofer un minim context. Am și cărți de care nu m-am atins, of course.

Am descoperit o copertă vișinie, minimalistă, în care titlul formează un cerc, forma geometrică cea mai îndrăgită în community building. Și nu doar. Arhitectul Cristopher Alexander are o întreagă filozofie despre visual patterns, dă-i o șansă dacă ești curios în direcția asta.

Community — the structure of belonging este scrisă de Peter Block, despre care nu am mai citit nimic până acum. Datorită lui mi-am reamintit de conceptul "bonding and bridging" în comunitate, pe care l-am auzit prima oară la Robert Putman, într-un episod din podcastul The Interview, semnat de New York Times. Mersi de recomandare, Cristi!

---

Un fel de a face lucrurile, nu doar o metaforă

Teoria lui Putnam este despre capitalul social, însă poate fi extinsă fără probleme la comunități. Până la urmă, ADN-ul lor stă în cum capitalizăm pe acest capital social, dar și cum ne poate încurca în eforturile noastre de a fi și a face lucruri împreună.

“Putnam distinguishes between two forms of social capital—bonding and bridging social capital. Putnam describes bonding social capital as networks that are close-knit, continuous, and strong. These networks are comprised of individuals with similar backgrounds; they are often homogeneous and resemble a community of like-minded people. These networks can thus also seem excluding by only including those who share similar characteristics.

Bridging social capital are networks that are looser and weaker, and they often comprise individuals who belong to different networks, and individuals who have different backgrounds and different cultural, social, and economic resources. Bridging types of networks bring together individuals from various networks and individuals with various characteristics, and they are thus often more inclusive.” via

E ceea ce vedem în majoritatea comunităților de la noi (și nu numai). Focusul este, aproape obsesiv, pe bonding și prea puțin pe bridging. Deși există avantaje uriașe în prima formă de comunitate — e mai ușor să construiești ritualuri cu oameni similari, e mai rapid să simți că aparții printre cei ca tine, e mai simplu să găsești un limbaj comun, riscurile nu sunt de neglijat.

Comunitatea poate deveni extrem de etanșă și sterilă, încurajează divizarea și marginalizarea și, în vremurile pe care le trăim, amplifică sentimentul de însingurare și de noi vs ei.

Pe de altă parte, comunitățile de tip bridging sunt mai dificil de construit și menținut pe termen lung pentru că înghit altfel de resurse. E nevoie de mai mult timp, energie, grijă și empatie să îi cunoști și să îi înțelegi pe cei diferiți de tine, e mai provocator să integrezi oameni care fac parte din mai multe categorii sociale, e mai fragil să găsești puncte comune de interes și să ajungi să trăiești senzația de greater good. Dar dacă iese, nu doar că ne readuce la aceeași masă și ne ajută să ne recăpătăm încrederea unii în ceilalți, dar contribuie semnificativ la o lume mai bună.

Peter Block îl amintește pe Putnam în contextul ideii de well-being of community, care are legătură cu felul în care funcționăm la nivel de grup. Nu e despre yoga, meditație și silent walks. Nu că astea nu ar fi bune, dimpotrivă!, dar imaginea la care se referă depășește binele individual, atât de mult promovat în ultimii ani.

“The one thing that distinguished the more successful from the less successful towns was the extend of social capital, or widespread relatedness that existed among its citizens. Success as a town was not dependend on the town’s geography, history, economic base, cultural inheritance, or financial resources.

Putnam shows how we have become increasingly disconnected from family, friends, neighbors, and or democratic structures — and how we may reconnect. He warns that our stock of social capital — the very fabric of our connections with each other, has plummeted, impoverishing our lives and communities. Community well-being has to do with the quality of the relationships, the cohesion that exists among its citizens.”

---

Diferiți, dar ca noi

Dacă te uiți la comunitățile din jurul tău, ai să vezi că prea puține încurajează bridgingul. Cele mai multe gravitează în jurul bondingului, chiar și atunci când membrii par diferiți. În esență, sunt doar niște nuanțe care să indice o diversitate foarte subțire. Nu e nimic cu adevărat fundamental care să deschidă un altfel de dialog și, implicit, altfel de soluții. E același narativ over and over again.

Antreprenorii stau printre antreprenori, designerii printre designeri, jurnaliștii printre jurnaliși, avocații printre avocați, ONG-iștii printre ONG-iști, mamele printre mame, adolescenții printre adolescenți, cei care citesc printre cei care citesc, cei care sunt superficiali printre alții ca ei și-tot-așa.

Desigur că familiaritatea este importantă și avem nevoie de ea, vine cu resurse valoroase și permite un anumit tip de creștere și dezvoltare, dar oare ce pierdem și care este costul prin faptul că ne întoarcem mereu în bula noastră?

Foto dintr-o altfel de bulă, una de care aveam mare nevoie.

Iau această întrebare și o lipesc de trei contexte comunitare pe care le cunosc suficient de bine încât să pot oferi o perspectivă articulată prin lentila asta de bonding and bridging.

🎤 Jurnaliști

E minunat că stau printre ei, fac schimb de resurse, își discută dramele la bere sau pe WhatsApp, încearcă să aibă o voce comună care să reprezinte breasla, își dau materialele la feedback, se văd să învețe skill-uri noi pentru meseria lor și, în general, se simt mai puțin singuri.

Acesta e primul pas în crearea unui grup, în identificarea unor nevoi și interese comune, în crearea unui ritm până la urmă. Dar acolo rămâne dacă nu deschid ușa către oameni diferiți nu doar în termeni de abilități și cunoștințe, dar ca înțelegere a ceea ce înseamnă jurnalismul în 2024.

În funcție de ce domeniu acoperă, i-aș invita să aducă printre ei polițiști, primari, asistente sociale, medici, asociații de locatari, manageri, ONG-iști, community builders, CEOs, developers etc. Sunt extrem de curioasă să văd cum ar arăta o conversație între un jurnalist care scrie despre sistemul medical de stat (cum e Sorana de la Foaia de Observație), cineva dintr-o clinică privată, un medic de familie, o mamă minoră, o moașă, un părinte și o studentă în primul an la Facultatea de Medicină.

🎨 Designers

Am stat suficient printre arhitecți ca să înțeleg că lumea (sau Le Corbusier) i-a împărțit în arhitecți și non-arhitecți, iar asta cred că spune totul. Cam la fel e și cu cei din design, doar că aici prietenia e mai largă (și egoul mai mic) pentru că există mai multe sub-sectoare care se înțeleg între ele: UX/UI, digital design, graphic design, design de produs, interior design etc.

Cu toate astea, nu vreau să sune ca bancul cu becul, dar doar între ei, designerii can do that much. Lucrurile devin mult mai interesante când se alătură un copywriter, un jurnalist, un programator, un fotograf, un peisagist, un marketer, un arhitect. S-ar putea ca discuția să devină mai savuroasă și rezultatul să fie pe măsură.

💰 Antreprenori

Știu comunități de antreprenori în care oamenii sunt mai degrabă similari decât diferiți și întrețin un tip de dialog aproape plictisitor. E prea la fel, prea noi cu noi, prea ne susținem orbește, prea nu există discurs critic, prea ne dăm tap on the shoulder pentru cât suntem de ___ (umple cu ce vrei tu). E mult sens în a fi printre cei care împărtășesc dileme și provocări similare, dar e o gheață fină dacă faci din asta ziduri pentru ceilalți și doar întreții același narativ.

Cred că am câștiga mai mult dacă am construi comunități în care antreprenorii ar sta de vorbă cu solopreneurs, liceeni, pensionari, copii de școală primară, asociații de locatari, freelancers și bugetari. Nu doar că ar deschide o altfel de conversație, dar cred că ar mișcora distanțele (măcar de înțelegere pur cognitivă) dintre lumile astea și ar aduce niște empatie de ambele părți.

---

Câteva idei de la Peter Block

Cartea se termină cu un rezumat de tip blueprint, în care te trece rapid prin cum poți muta acul spre comunități axate pe bridging, dar, poate mai important, insistă pe o regândire a modului în care le construim.

Redau aici câteva din principiile lui și te încurajez să vezi cum le poți integra în munca ta de community building. Asta dacă te tentează să pui osul la adus oameni diferiți împreună și la inițierea unui dialog care să ne aducă mai aproape.

• “Bring together people not used to being together into conversations they are not used to having.”

• “Shift our conversations from the problems of community to the possibility of community.”

• “The key to a new feature is to focus on gifts, on associational life, and on the insight that all transformation occurs through language.”

• “The small group is the unit of transformation and the container for the experience of belonging.”

• “Communities are human systems given form by conversations that build relatedness.”

• “The essence of creating an alternative future comes from citizen-to-citizen engagement that constantly focuses on the well-being of the whole.”

Bridging înseamnă să avem și conversații noi, pe care le evităm din frică, să discutăm și despre alternative de a funcționa împreună, să ne concentrăm pe darurile pe care le avem de oferit, să începem într-un grup mic și să mutăm atenția de pe bule pe colectiv. Iar de acolo, să ne imaginăm un viitor mai bun pentru noi toți.

Comunitățile pot să facă asta și, aș îndrăzni să spun, e datoria lor ca măcar să încerce. Te invit să dai zoom out și să te gândești dacă ce faci în partea ta de lume pune umărul la un univers în care fiecare e acceptat în complexitatea lui sau, dimpotrivă, întărește granițe de tot felul — emoționale, morale, sociale, economice, intelectuale.

It’s up to you. It’s up to all of us. Dar o alegere tot facem.

Cu lipici,
—Oana

P.S. Ilustrație de Ilinca Roman ✨