Conversație cu lipici cu Sabina Varga
Despre relația cu scrisul, comunitatea Draft și cum putem învăța împreună.
Una dintre încăpățânările mele cu acest newsletter este să arăt cât de divers este universul comunităților. Există o sumedenie de tipologii și odată cu asta feluri extrem de variate de a funcționa. Cum spunea cineva, ce are sens într-o comunitate poate părea absurd în alta. Și poate că tocmai asta e frumusețea.
Conversațiile cu lipici sunt un mod de a scoate la lumină aceste nuanțe. Pentru cei care abia v-ați alăturat 🫶, poate este util să știți că am povestit despre comunități sportive, culinare, de juriști în edițiile anterioare. Deși fiecare are propria cultură și filozofie, toate au în comun o serie de principii, dar și de provocări similare.
Asta se întâmplă și în comunitatea Draft, pusă pe roate de Sabina Varga, freelance writer și gazda podcastului Zest (musai de ascultat episodul cu Jacqui Banaszynski, câștigătoare de Pulitzer). Cred că inițiativa ei este cu atât mai valoroasă cu cât relația pe care o avem cu scrisul este, adeseori, alambicată.
Așa cum am mai spus-o cu alte ocazii, prea des punem scrisul pe un piedestal și îl tratăm ca pe un soi de har menit doar unora, când, de fapt, este vorba despre mult antrenament. Ce bine că există Draft și îi ajută pe cei care vor să învețe să scrie și să scoată povești în lume.
Ce relație ai cu scrisul și cum a început?
Suntem în relații bune 😊. Chiar aseară am avut un date. Eu mi-am pus un pahar de vin roșu, el m-a întrebat ce mai fac și yada, yada, am scris vreo trei pagini. Ar putea fi mai complicat, pentru că și lucrăm împreună, dar funcționează.
Relația a început demult, când am aflat că-mi place mai mult să fac compuneri decât probleme la mate. Mă uitam la ce am pus pe foaie și simțeam un impuls de bucurie. Scriam cu ușurință și-mi plăcea să citesc. Prin școala generală, am început primul jurnal roz, și de atunci scrisul a devenit modul meu de exprimare.
Nu mi-am propus să-mi fac și meserie din scris (m-am pregătit pentru ASE și am virat către științe politice last minute), dar s-a întâmplat firesc, întâi cu un job în presă, apoi în publicitate și în content marketing. Scriu cu plăcere tot felul de chestii, chiar și comerciale. Încă simt bucuria aia că mi-a ieșit bine o frază.
Care sunt cele mai întâlnite mituri despre scris pe care le-ai auzit?
Că trebuie să fii talentat, să ai un har. Că scrisul nu se învață, iar cursurile sunt inutile. Că trebuie să sune bine din prima. Că trebuie să fim toți niște clasici în viață, altfel degeaba scriem. Că nu se trăiește din scris.
Poți aparține împărtășind povești sau discutând cu cei trec prin același proces ca tine. Dar nu cred că toți cei care scriu caută să aparțină, mai ales că scrisul face singurătatea plăcută.
Ce te-a motivat să scoți în lume podcastul Zest și care este povestea lui?
Sunt deja mai bine de 5 ani de când am lansat Zest. Povestea e simplă: voiam să fac interviuri despre scris pentru o carte pe subiectul ăsta (care e în draft de vreo 7 ani) și m-am gândit că ar fi mai interesant să le fac în format audio – eu fiind fană podcasturi de prin 2011.
Așa a apărut ideea, dar motivația a venit dintr-o observație. Scriam zilnic și trăiam din asta de ani de zile, dar mi se părea că discuțiile despre acest subiect merg într-o singură direcție: literatura. Restul celor care scriau mult (poate mai mult decât scriitorii) – jurnaliști, copywriteri, bloggeri etc. – nu vorbeau prea des despre skill-ul lor. Am vrut să dau o voce tuturor și să vorbim despre scris în toate formele lui. Să-l dăm jos de pe piedestal și să arătăm că e accesibil și divers.
Iar observația rămâne valabilă. Anul trecut am intervievat-o la Zest pe Emilia Șercan. În procesul de documentare, am ascultat și citit multe interviuri cu ea, mai vechi sau mai noi. Deși a scris și editat nenumărate anchete excelente, nu am văzut vreo întrebare despre meșteșugul scrisului, proces, provocări sau rutine. Eu pun aceste întrebări pentru că sunt curioasă și cred că avem de învățat din toate meseriile sciitoricești. Și pentru că scrisul e uneori o putere invizibilă, ca gravitația.
Draft este doar pentru susținătorii podcastului care plătesc 9EUR/lună. Ce provocări aveți cu modelul acesta de paid community?
Provocarea principală este să produci suficientă valoare constant astfel încât susținătorii să simtă că merită să plătească lunar. Observând peisajul media de ani de zile, m-am lămurit că oamenii nu dau bani pe ceva ce e deja gratuit.
Muncim mult la Zest, dar lumea pur și simplu nu scoate bani din buzunar, oricât de valoros ar fi un proiect (și aici sunt multe exemple). Sau scoate, dar dă cancel după 2-3 luni, deci nu e sustenabil. Așa că oferim ceva în plus, un atelier de scris care răspunde nevoii participanților de a-și face un obicei din asta. Deși Draft a apărut ca un beneficiu pentru ascultători/susținători, a căpătat destul de repede o viață proprie, ceea ce-mi confirmă că nevoia e reală.
Nu cred că e corect să critice cineva un prim draft. Dar primul draft e mereu necesar pentru un al doilea, al treilea sau al patrulea.
Scrisul este un exercițiu solitar, iar foaia albă poate aduce multă presiune. Cum ajută comunitatea Draft în acest sens?
Când am descris ideea câtorva prieteni, au fost sceptici. Adică vrei să faci o întâlnire online în care lumea stă pur și simplu la propriul laptop și scrie? Așa, cu camera deschisă sau cum?
Suna puțin bizar și diferit de alte ateliere de scris, dar știam că oamenii vor să scrie, își propun să o facă, și totuși nu se așază în fața foii. Așa că le-am creat noi timpul și spațiul să o facă.
Ca participant, știi că o dată pe lună, vineri la ora 9.00, deschizi laptopul, primești o temă și timp de o oră (încerci să) scrii. Nu-ți spui “dar n-am idei”, “dar nu mai bine fac curat sau răspund la email?”, “hai că n-am inspirație azi” sau alte scuze pe care le folosim de obicei să amânăm. Practic, reducem mult din presiunea pe care ai menționat-o creând un cadru în care e suficient să te prezinți.
Avem o atmosferă prietenoasă, împărtășim impresii și dăm și feedback cui dorește. Nu ne propunem să scriem capodopere, ci doar să arătăm că scrisul e un exercițiu.
Aveți ritualuri care vă sunt utile nu doar la nivel de scris per se, ci și să funcționați sănătos ca grup?
E apreciată muzica pe care o punem pe fundal cât timp scriem 😊. După fiecare meeting, facem un roundup de impresii și apar observații interesante și ne încurajăm să trimitem textele pe canalul de Slack dedicat. Ajută să știi că poți trimite ce scrii într-un spațiu safe. În general, încercăm să fie un exercițiu relaxat, fără presiune sau prea multe limite.
Cum pot membrii să își antreneze scrisul într-un spațiu sigur, în care atenția este pe practică, nu pe critică?
Din feedback-ul primit, întâlnirile le dau curaj să depășească blocajele, le demonstrează că pot scrie și când n-au chef sau inspirație și le arată că pot aborda subiecte sau stiluri la care nu s-au gândit.
Nu cred că e corect să critice cineva un prim draft. Dar primul draft e mereu necesar pentru un al doilea, al treilea sau al patrulea. Sunt suficiente ateliere unde accentul e pe feedback. Noi vrem să consolidăm primul pas, iar acolo e nevoie de multă îngăduință, mai ales din partea criticului interior.
Care este cea mai frumoasă victorie pe care un membru a obținut-o via comunitatea Draft?
Citez din Monica David, specialist marketing și comunicare, care ne-a fost alături de la primele întâlniri: “Pe victoria mea scrie: Când crezi că nu poți, scrie ceva, orice, care să te contrazică.”
În final, poate scrisul să ne ajute să ne simțim mai puțin singuri și că aparținem într-o formă sau alta?
Scrisul e un alter ego. Ești tu pe foaie. Mai îndrăzneț, mai organizat în idei sau poate mai haotic. Uneori vorbăreț, alteori tăcut. E o prezență palpabilă și o relație pe care o poți scoate în lume dacă vrei. Poți aparține împărtășind povești sau discutând cu cei trec prin același proces ca tine. Dar nu cred că toți cei care scriu caută să aparțină, mai ales că scrisul face singurătatea plăcută.
Cu ocazia acestei conversații lipicioase, am aflat că Sabina este din Suceava, lucru care m-a bucurat și mi-a stârnit un pic mândria de bucovineancă. Mai mult decât coincidența asta simpatică, apreciez mult claritatea pe care o are în ce ce construiește la Zest și Draft deopotrivă. Știe ce problemă vrea să rezolve și cum, iar astea sunt două ingrediente esențiale pentru a face lucruri cu sens în general, dar, mai ales, pentru a construi o comunitate valoroasă.
Acum câțiva ani, am trecut printr-o experiență similară cu Draft și încă simt recunoștință față de cei care au ales să își împărtășească poveștile. Nu cred că există cadou mai frumos pe care îl poți primi și dărui deopotrivă.
Cu lipici,
—Oana
P.S. Ilustrație de Ilinca Roman ✨
🍯 Resurse lipicioase
Susține Zest, Draft sau pe amândouă pe Patreon. Avem mare nevoie de munca lor.
Dă o șansă acestui eseu superb scris de Ana Maria Ciobanu pentru DOR. E despre cum scrisul poate însemna și supraviețuire.
Seth Godin știe bine ce spune — "The articles and books that stand the test of time are straightforward. They’re memorable. They can be understood by the reader you seek to serve."