Hey!
Ce nu se vede în ograda acestui newsletter, dar pe mine mă încântă, este suita de call-uri cu cei care mă citesc. De curând, am stat de vorbă cu cineva despre o comunitate care oferă copiilor acces la educație.
Conversația a pornit de la cum sunt organizați community wise, ce funcționează și ce provoacă frustrări și am ajuns până la vanity metrics, cum arată piața internațională de community building, ce se întâmplă cu joburile din domeniu și tot așa. La câteva zile distanță, am primit un mail cu subiectul Mulțumesc pentru superdiscuție:
În timp ce scriu rândurile de față, LinkedIn mă anunță că am o notificare la mesajul în care promovez episodul trecut și descopăr acest comentariu de la o cititoare care s-a lipit și financiar de newsletter. Mulțumeeesc!
Numitorul comun: avem nevoie de mai puțin bullshit și lucruri făcute de mântuială.
🔖 Notiță
Mă bucur să văd o încercare de dialog în industriile creative locale. Ce ajunge în partea mea de lume e destul de strâmb și făcut pe genunchi, dar apreciez că măcar a răsărit ideea unei astfel de conversații, indiferent de pretextul care a generat-o: un eveniment, o critică, o persoană, un ONG, o companie sau un mix din toate.
Încă mai are ecou vocea artistului George Roșu și ironia lui, fundamentată de altfel, despre veșnica mantră - bine că se face ceva. Recunosc că nu-mi dă pace pentru că și eu am obosit un pic cu jumătățile de măsură și scurtăturile.
În schimb, am acceptat că este obligatoriu să treci pe acolo. Că doar așa evoluezi, înțelegi, dai cu capul de prag. Și că toată călătoria asta are loc într-o anumită etapă din viața ta. Nu, nu are nicio legătură cu vârsta, ci, mai degrabă, cu momentul în care ți-ai descoperit valorile, ai priceput care e misiunea ta personală și you do what you preach over and over again.
Am născocit sertarul #astăzimi-aplăcut în 2010 și de atunci public zilnic un motiv pentru care sunt recunoscătoare. Am ratat foarte puține ocazii. Dacă nici asta nu e o formă puternică de commitment și coerență, atunci nu știu ce e.
Faptul că abia acum observăm niște încercări de consultare în comunitatea creativă nu înseamnă nimic altceva decât că atât le-a luat unora să înțeleagă, să accepte și să mai și facă ceva în direcția asta. It is what it is.
Partea bună este că există strategii prin care consultarea făcută cu cap depășește jocurile de imagine și de putere și chiar produce rezultate spectaculoase. Condiția de bază e aceeași: să fie comunicate și implementate transparent în viața comunității. Așadar, mai puține 🤳 și mai mult tras de fiare 🏋🏻♀️.
Consultare, dar să știm și noi
Trăim într-o cultură care iubește consensul aparent. Dacă nu încercăm să îl obținem părem egoiști, dacă apăsăm pedala prea mult, nu mai reușim să facem progres. Cele două ingrediente, alături de apetitul multora de a fi pe placul celorlalți, duce la un cocktail Molotov de toată frumusețea.
De felul meu, cred în forța comunicării și a onestității. Asta înseamnă să știu să adresez întrebări și să fiu capabilă să ascult activ, să fiu deschisă la opinii diferite de ale mele și implicit la învățare, să mă prind când mă țin cu dinții de ceva pentru că mi-e teamă sau pentru că are sens pentru ce construiesc.
Independent de orbita pe care gravitezi în comunitate, acceptă că nu ți se datorează nimic de facto. Și, desigur, reciproca e valabilă. Nici tu, în rol de membru, nu e musai să îți direcționezi resursele doar pentru că există un soi de comunitate out there.
Bine de știut
1️⃣ Procesul de consultare în comunitate nu e obligatoriu. Cel de la cârmă nu are vreo datorie morală să miște paiul în direcția asta. În schimb, reversul acestui comportament este că, pe termen mediu și lung, se dizolvă sentimentul de apartenență, iar membrii zic bye-bye.
2️⃣ Consultarea are miză doar dacă obținem rezultate mai bune pentru comunitate, orice ar însemna asta. Altfel, e doar pierdere de timp, energie și bani pentru că oamenii implicați nu sunt cei mai potriviți pentru contextul cu pricina. Ups!
Două strategii de consultare în comunitate
Am testat două opțiuni prin care m-am consultat cu membrii din comunitățile creative pe care le-am dat la apă, însă există nuanțe importante: B2C, B2B, de produs, de interes etc.
Pornește motoarele consultării în comunitate în funcție de:
Short-term sau long-term goals: deși e aproape un oximoron să pun comunitate și termen scurt în aceeași propoziție, vreau să subliniez ideea de urgență, mai degrabă. Cu alte cuvinte, fac mișcarea asta pentru că am nevoie de specialiști care să se alăture într-un demers punctual și sunt presat de timp sau caut să construiesc un sistem prin care participarea asta să devină o constantă?
Co-creare sau comisionare: consult membrii comunității ca să îi implic datorită skill-urilor complementare care ar putea duce la programe consistente și care poartă o semnătură colectivă sau vreau să comisionez o serie de servicii/produse care să mă ajute să îmi îndeplinesc un obiectiv specific?
Aceste două verticale sunt ca două capete de ață, dar croșetate cu grijă se pot transforma într-o funie de toată frumusețea. Știu sigur că în implementare trebuie să fie ajustate, modelate, adaptate pentru că niciodată nu acționăm într-un context ideal, în care toate piesele de puzzle se potrivesc perfect, avem timp berechet și mai cântă și ceva mișto pe Spotify în fundal. Nu, nu, nu.
De obicei, facem slalom, apar presiuni de unde nu ne așteptăm și socoteala de acasă nu se potrivește întocmai cu cea din târg.
Întrebări prin care afli dacă ești pregătit pentru consultare în comunitate:
De ce vrem să consultăm membrii, cum credem că ne va aduce valoare?
Ce promisiune facem, fie și indirect, prin faptul că ne expunem la asta?
Cum poate contribui comunitatea la atingerea obiectivelor?
Cum știm cine sunt membrii relevanți pe care să îi implicăm?
Cum arată acest proces consultativ, cum se desfășoară, cine facilitează?
Avem deschiderea să implementăm o parte dintre acțiunile identificate?
Cum știm că am obținut ce ne-am dorit din acest exercițiu?
Cum comunicăm procesul prin care am trecut și ce am învățat din asta?
Cum luăm decizii bazate pe ceea ce am aflat via consultarea cu pricina?
Când e momentul cel mai potrivit să aibă loc procesul consultativ?
Cine mă cunoaște mai bine știe că prețuiesc intenția across the board. Cu cine alegi să te consulți contează la fel de mult ca motivul pentru care o faci. Cum gândești procesul per se este la fel de relevant ca maniera în care comunici. Când porți aceste conversații cântărește la fel de tare ca deciziile pe care le iei.
Făcută coerent da capo al fine, consultarea poate fi o forță invizibilă de neegalat, care nu doar că aduce rezultate de care să fim mândri, ci strânge rândurile între noi și întărește sentimentul de apartenență.
Până la urmă, asta este miza unui împreună comunitar, nu?
Cu lipici,
—Oana
P.S. Ilustrație de Ilinca Roman ✨
Super articol ... iar mentalitatea ta - excepțională 🤫😉👌🏻👏🏻