Nu ai o comunitate pe Instagram sau Facebook
Am ales trei argumente ca să fie ușor de reținut, dar sunt mai multe. Și nu o zic doar eu, ci toată breasla de community building.
Hey!
Mulțumesc celor care mi-ați scris după ce ați ascultat podcastul Wantsome! Big hugs și pentru gașca nouă de cititori. 🤗
Dacă vrei să îmi povestești în privat despre provocările pe care le ai în universul comunitar, să știi că poți face asta la oanafilip@hey.com. Cine mă cunoaște mai bine știe că răspund la toate mail-urile, chiar dacă asta înseamnă să ofer un refuz sau să spun nu știu.
Am avut mai multe call-uri cu antreprenori care vor să construiască o comunitate (în special B2C) și mă bucur că i-am ajutat să salveze niște bani care urmau să fie aruncați pe fereastră. Pentru că, ce să vezi?, nu e mereu nevoie de o comunitate, nu e pastila-minune care le rezolvă pe toate.
🔖 Notiță
Odată cu creșterea apetitului pentru construit comunități în RO, observ cum tot mai mulți solopreneurs își fac pagini de Instagram sau grupuri de Facebook unde promit apartenență la o comunitate.
Nici nu îți imaginezi cât de tare ridic dintr-o sprânceană doar scriind rândurile astea. Lăsând exercițiul mușchilor faciali la o parte, simt aproape o datorie morală să reiau o conversație pe care o port de ani despre cum acest pariu e pierdut încă din capul locului.
Urmează să îți croșetez mai mult context în jurul a trei argumente pentru care nu ai o comunitate pe Instagram sau într-un grup de Facebook. Și nu, nu e nimic în neregulă cu tine.
#1. One-to-many, nu many-to-many
Atât Instagram, cât și grupurile de Facebook, sunt construite pe un calapod de comunicare foarte clar. Ele invită la comunicare (și control, atenție!) one-to-many, adică de la cineva (ca să păstrăm ideea inițială am să zic că de la solopreneur) către audiență (tadaaaaa!). 👇
Cineva are un cont de Instagram sau e administratorul unui grup de Facebook și decide ce conținut oferă, când îl publică, ce își propune să obțină și tot așa. Ce se întâmplă de partea cealaltă e că niște oameni care au decis să apese butonul de follow sau join group (⛔️ asta nu îi face automat membri) primesc conținutul cu pricina și pot să aibă un soi de reacție (sau nu) la el.
Zic reacție cu intenție pentru că nu e cea mai valoroasă formă de engagement. Doar dacă decidem că punem semnul egal între emoji-uri și interacțiune sau între comentarii și interacțiune. Dar sper să nu facem asta la aproape doi ani de când tot scriu despre community building că mă ia cu inima.
Cheia și lăcata unei comunități, ADN-ul, sângele, coloana vertebrală, crezul, zi-i cum vrei, este facilitarea comunicării pe orizontală, adică many-to-many. Oamenii din tranșee, le spunem membri, pot interacționa între ei, pot contribui cu idei, pot modela comunitatea în fel și chip. Mai mult, ajung acolo ca urmare a propriei dorințe, au parte de un proces de onboarding, li se face cunoscut un anumit code of conduct, contribuie la formarea de ritualuri relevante pentru profilul comunității etc.
🎨 By design, Instagram și Facebook nu încurajează asta. Da, da, veți spune că într-un grup de FB mai mulți oameni pot publica mesaje, lăsa comentarii, sugera idei, bla-bla-bla. Și așa este. Dar nu este suficient. Și doar cu această unealtă la purtător nu are cum să îți iasă ceva sustenabil.
Așa că hai la argumentul numărul 2.
#2. Memoria organizațională a comunității
Știu că sună ca un titlu de licență, dar bear with me. Mare pare din valoarea unei comunități construite pe piloni puternici, cu o identitate pe măsură, stă în ceea ce noi, cei care facem munca asta, numim community knowledge system. Că îi zici knowledge base, că îi spui memorie organizațională sau, mai puțin pretențios resurse, nu prea contează atâta vreme cât avem o înțelegere similară asupra conceptului.
🤝 Rolul fundamental al unei comunități este să îi ajute pe membri să obțină ceva ce altfel nu ar putea, nu ar avea sens, ar fi mult prea dificil. Și, plecând de acolo, să își dea voie să viseze la ceva mai mare decât ei înșiși.
Pot să continui să strâng gunoaiele (sau 🐩💩) de pe casa scării de una singură și să mai ventilez la asociația de locatari din când în când, sau pot să găsesc încă 2-3 vecini care sunt deranjați și vor să contribuie la o experiență mai bună în această mașină de locuit, cum îi spunea Le Corbusier.
Ideal, dacă ne iese și avem scara curată fără să ne încleștăm dinții sau să ne dăm ochii peste cap de cât ne-am spetit, să îi încurajăm și pe cei de la blocurile din proximitate să preia modelul nostru.
Cum poți aduna, cum poți clasifica, cum poți structura, cum poți răsfoi, cum poți găsi răspunsuri ale comunității pe oricare dintre aceste două canale? Nu-mi zi de command+F că iar ridic dintr-o sprânceană. Nu poți, asta e ideea.
Parte din miezul unei comunități este să capitalizi pe acest conținut și să îl pui la dispoziția membrilor actuali și viitori. Fix aceste resurse reprezintă mare parte din carnea unei comunități și ceea ce, pe termen lung, o face valoroasă.
Mai reziști și pentru argumentul următor?
#3. Ritualurile crează apartenență
Am scris un articol in-depth despre forța ritualurilor și cum le poți construi astfel încât să aducă valoare întregii comunități. Cu sens, participative, repetitive - rings a bell?
Ritualul este, în primul rând, o experiență împărtășită, modelată de toți cei care iau parte la el. Pe lângă faptul că am văzut muuulte încercări forțate, realitatea e că foarte puține dintre ele se simt firești în ograda digitală. Până și conferințele CMX făcute pe platforma Bevy (un tool built from scratch pentru industria asta) sunt cam meh.
Pentru că, guess what?, nimic nu bate forța offline-ului și a energiei pe care o simțim într-un grup de oameni cu valori și interese similare.
Argumentul pe care vreau să îl aduc în direcția asta e extrem de simplu. Chiar dacă încerci să impui un anumit ritm și model de adunare pe Instagram sau în grupul de Facebook, realitatea este că oamenii care se expun la asta nu au prea multe instrumente să influențeze ritualul per se sau să fie văzuți în rol de co-creatori.
Asta nu înseamnă că nu își iau valoare, că nu află lucruri de interes, că nu se întorc mulțumiți la cafelele lor după ce închid monitorul, ci că nu trăiesc un ritual da capo al fine, cum s-ar putea întâmpla.
Nu e greșit să începi cu Instagram sau un grup de Facebook atâta timp cât ești onest cu intențiile tale, clar față de toată lumea implicată la nivel de așteptări și realist cu privire la ce construiești. Faptul că saluți comunitatea la început de zi sau că începi un video pe IG spunând că mulțumești comunității nu înseamnă că o și ai, de fapt. Și nu mă refer la proprietate, nu suntem Ion din Rebreanu (sper!), ci la faptul că dansul unui community builder are o coregrafie diferită.
Te încurajez ca în funcție de etapa în care te afli, să muți cât mai repede activitatea de pe IG și FB pe platforme dedicate (Frond, Circle, Orbit, Bevy), care sunt mai aproape de realitate, să identifici un mix echilibrat între online și offline și să începi să te gândești la obiective de cursă mai lungă.
Te las cu imaginea de mai jos și cu deschiderea că sunt pe aproape dacă vrei să afli dacă și când ai nevoie de o comunitate (nu e musai să te chinui doar pentru că e trendy) și, desigur, cum poți construi una pe bune.
Cu lipici,
—Oana
P.S. Ilustrație de Ilinca Roman ✨