Trecerea de la o comunitate free la una paid
De ce este perfect okay să faci schimbarea asta și cum să navighezi cu grijă și blândețe.
Conversația despre comunitățile plătite pică prea des într-o dihotomie: bune sau rele, corecte sau incorecte, sustenabile sau sortite eșecului. Analizate prin lentila asta, nu facem altceva decât să ratăm nuanțe importante. Cum spunea David Spinks, autorul cărții The business of belonging, ar fi bine să nu mai fim așa puriști când vine vorba despre comunități și felul în care acestea funcționează.
Acum aproape un an, scriam de ce comunitatea ta nu este pentru toată lumea și asta este perfect în regulă. Comunitățile, by design, sunt exclusiviste. Fiecare are propriile reguli după care funcționează, ritualuri care au sens doar pentru membrii cu pricina și o identitate specifică.
În ultimele 6 luni, am avut mai multe conversații despre ce înseamnă trecerea de la o comunitate free la una paid.
Despre asta vreau să povestesc astăzi.
O comunitate free nu este niciodată free, de fapt
Este ca și cum ai spune că voluntariatul nu implică niciun cost și știm prea bine că nu este așa. Da, de cele mai multe ori costul = timp, abilități, cunoștințe sau un mix dintre, dar nu sunt chiar rare ocaziile în care înghite și bani.
La fel este și în community building. Lucrez cu fondatori care și-au pus toate resursele pe masă ani la rând, iar abia acum își fac curaj să schimbe macazul, adică să opteze pentru un membership fee. Sunt cuprinși de nesiguranță și un soi de rușine care îi face să se îndoiască de mișcarea asta pe tabla de șah, deși sunt conștienți că nu mai este sustenabil să funcționeze ca până acum.
Rolul meu este să îi ajut să înțeleagă cum contribuie tranziția asta la obiectivele pe care și le-au propus și în ce fel poate fi făcută astfel încât să nu pară un meteorit apărut de nicăieri, ci ca pe ceva firesc în viața comunității.
Asta nu înseamnă că momentul în care ei mă caută este și cel mai potrivit să facă saltul cu pricina, dar nici că păstrarea unui mecanism de auto-finanțare este varianta câștigătoare. Miza inițială este să ne dăm seama fix de asta.
🫰 Apropo, lucrez cu maxim 2-3 clienți pe an, în funcție de obiectivele pe care le au, așa că dacă ai nevoie de consultanță (o să găsesc un cuvânt mai bun, promit!), dă-mi de veste la oanafilip@hey.com și povestim cum ar arăta o călătorie împreună. Și dacă are sens, desigur.
Comunitățile nu sunt noul Netflix
Trăim într-o lume în care am fost modelați să absorbim ideea de membership. Dai doar 10$/lună și ai acces la sute de filme pe Netflix, cu promisiunea că vei primi mai mult. Pare un chilipir, ceva ce nici măcar nu resimți ca fiind o cheltuială. Dimpotrivă, te gândești că ai parte de o formă de divertisment (sau escapism?) la un click distanță, iar asta-i absolut fabulos.
În realitate, abia găsești un documentar bun la care chiar are sens să te uiți, pierzi ore în șir căutând un film okay, uneori nu dai login cu săptămânile și există secțiuni în platformă la care nici măcar nu ai ajuns. Percepția că e acolo, e ieftin și e disponibil oricând bate discernământul și pragmatismul.
🤔 Mă întreb cum ar arăta Netflix dacă aș plăti de fiecare dată doar ce vreau să văd la momentul respectiv (ca un soi de bilet la film.) Dau 40 de LEI ca să mă uit la ultimul sezon The Crown și hasta la vista.
Comunitățile care plănuiesc să treacă la un model bazat pe membership nu au cum să funcționeze pe chipul și asemănarea Netflix din milioane de motive. Iar membrii care au așteptarea să primească constant ceva nou doar pentru că dau 10$/lună vor fi dezamăgiți foarte repede din mai multe motive:
Într-o comunitate, focusul nu este pe end user sau end member, ci pe binele comun.
Cele mai multe comunități sunt conduse de o singură persoană care le face pe toate.
Valoarea comunității nu poate fi măsurată cu rigla, doar dacă s-a inventat între timp una pentru apartenență.
Mai multe acțiuni desfășurate într-o comunitate nu înseamnă automat relații mai armonioase între membri.
Impactul arată diferit în funcție de profilul comunității și, de multe ori, este mai spectaculos în comunitățile mici.
Schimbarea în comunitate produce discomfort
Am întrebat un fondator al unei comunități de antreprenori din RO cu care am colaborat mai bine de patru luni cum ar arăta un rezultat satisfăcător și câți membri ar trebui să accepte schimbarea de la free la paid ca fie okay. Mi-a spus că dacă 70 din aproape 100 fac schimbarea asta, atunci este mi-nu-nat.
Am reușit să depășim obiectivul, lucru care m-a bucurat enorm. Nu doar pentru că am simțit că am contribuit la această victorie, ci pentru că în ciuda provocărilor de pe parcurs și a ezitărilor inerente, a mers până la capăt.
Da, a primit sprâncene ridicate din partea unor membri.
Da, au fost membri care au crezut (based on what?) că va rămâne mereu free.
Da, a rămas surprinsă să vadă că mulți erau acolo doar pentru PR și expunere.
Da, a simțit frustrare când a devenit evident că unii luau for granted implicarea ei.
Este complet firesc să apară tot felul de reacții, unele mai constructive, altele mai puțin. Orice schimbare produce un soi de disconfort, dar atâta vreme cât știi de ce faci ce faci, ce înseamnă mișcarea asta în tabloul macro și cum va contribui la atingerea misiunii, călătoria devine mai clară. Nu neapărat mai ușoară, dar măcar îți găsești combustibil să continui.
Nu am nicio emoție că a făcut ce trebuia și sunt bucuroasă că a ales să acționeze cu multă grijă și considerație față de membri, ceea ce nu-i deloc puțin lucru. Planul de comunicare și mesajele pe care le-am construit împreună, acțiunile pe care le-am gândit ca să oferim un spațiu sigur de exprimare și procesul de offboarding făcut cu blândețe mă fac să dorm liniștită.
Cei 70+ membri care au ales să plătească, unii dintre ei s-au oferit să contribuie cu o sumă mai mare decât cea propusă, și mesajele de încurajare nu fac decât să îmi întărească ideea că we did the right thing.
În esență, reușita mea constă în faptul că a câștigat încredere și curaj să continue munca asta și să facă un pas în față în ce își propune să construiască pe termen lung. Alternativa nu ar fi fost să mențină lucrurile ca până atunci, ci să se lase. Iar lumea chiar are nevoie de community builders care să rămână în joc.
Deși divizarea e mai acută ca niciodată pe foarte multe paliere, rezolvarea nu este să construim comunități de tip one-size-fits-all. Dimpotrivă, cu cât ne este mai clar unde vrem să ajungem, ce fel de membri vrem să atragem și ce schimbare vrem să producem în lume, cu atât ne dăm șanse mai bune. Uneori, asta înseamnă să îți faci curaj să sari în apă rece și să introduci o taxă pentru membri.
Dacă navighezi provocări similare și vrei o perspectivă din partea cuiva care vede imaginea macro cu mai multă claritate, dă-mi de veste. Pariul meu este că ai răspunsurile la purtător, dar îți lipsește un pic de curaj ca să îți dai voie să le spui cu voce tare.
Cu lipici,
—Oana
🍯 Resurse lipicioase
“A lot of us who are building community hesitate when it comes to taking the business side seriously. Staying small can end up hurting not only the business, but in many cases, it limits the longevity and impact of the community.” via
“If you don’t realize that you have power, you might not be able to exercise it.” via