Comunitățile mici pot avea impact mare
Dintr-o obsesie dată de big numbers via industria tech, ratăm cu brio un aspect esențial: comunitățile mai mici, dar bine închegate, pot produce rezultate spectaculoase.
Hey!
Nu știu exact ce și cum s-a întâmplat pe 7 mai, dar sunt recunoscătoare pentru cei care au venit la bordul newsletterului. Le mulțumesc și celor care încă mai stau pe punte, înseamnă mult pentru mine. 🛳
Până la chestionarul de care vă spuneam, nu vă sfiiți să îmi scrieți la oanafilip@hey.com. Poate fi orice referitor la industria de community building: de la cum angajezi pe această poziție la care este plus valoarea pe care o comunitate o aduce într-o organizație. Vă răspund negreșit, chiar și dacă tot ce vă pot spune la momentul respectiv este nu știu, îmi pare rău.
🔖 Notiță
Episodul de astăzi vine ca urmare a nenumăratelor conversații cu antreprenori creativi, organizatori de evenimente, oameni care pun pe roate comunități de multă vreme, vârfuri de lance din spațiul ONG, personaje care se intersectează cu administrația publică.
Este un newsletter generos pentru că mi se pare esențial să ofer context în jurul ideilor, așa că sper să aveți răbdare până la capăt.
Obsesia de a construi o comunitate mare
Oricât sună de pueril, nu poți să ai o comunitate mare până nu ai una mică. E ca în viață. Nu poți să arzi etape dacă vrei să crești sustenabil. Treci prin fiecare, te dezvolți, înveți, greșești, mergi mai departe. La fel este și când vine vorba de comunități.
Această obsesie a dimensiunii este drumul sigur către non-acțiune. În timp ce community growth-ul nu e ceva rău sau bun în absolut, la final de zi, nu ăsta e the North Star pentru un profesionist din domeniu.
Pe de o parte, reamintesc că scopul unei comunități este să fie în serviciul membrilor ei. Cu cât sunt mai mulți, cu atât efortul și resursele pe care le înghite cresc considerabil. Pe de altă parte, dacă îți faci treaba foarte bine de la o zi la alta și construiești relații autentice și sănătoase, creșterea va apărea fără să încerci să te folosești de hacks.
Există un cost uriaș al creșterii forțate a unei comunități, indiferent că vorbim de căi mai mult sau mai puțin ortodoxe. Scurtăturile de orice fel sunt varianta sigură către pierderea încrederii, către lipsa de apartenență, către dezamăgire.
Oamenii simt. Oamenii văd. Oamenii nu sunt proști. În momentul în care experiența pe care ai promis-o devine din ce în ce mai șubredă este doar o chestiune de timp până renunță la ce ai construit cu și pentru ei.
Comunitate mai mică, apartenență mai mare
În industriile creative, comunitățile de talie mică spre medie să zicem, cum e și cea pe care o păstoresc la Creativ înainte de cafea, sunt norma, cotidianul, obișnuitul. Iar asta are tot sensul din lume pentru măcar două motive:
Numărul antreprenorilor creativi din Iași este relativ mic. Abia de vreo 5+ ani încoace încep să apară constant oameni care își deschid businessuri în sub-sectoarele cu pricina (arts & crafts, arhitectură, design, bijuterie, etc.)
Antreprenorii creativi sunt duri negociatori cu timpul lor. Asta înseamnă că trebuie să aibă un motiv foarte bun ca să renunțe, chiar și pentru câteva ore, la ce le place să facă și să participe la activități de grup.
Însă asta nu înseamnă că nu există un potențial uriaș în rândul unor astfel de comunități și cu atât mai puțin că impactul pe care îl au este neglijabil. Dimpotrivă.
De la o vreme încoace încep să îmi dau ochii peste cap ori de câte ori aud că ce facem la Creativ înainte de cafea e mic, că suntem mici, că sunt puțini oameni, că e restrâns, că e exclusivist. 🙄
Reacția mea nu vine dintr-un ego care țâșnește pe pereți, ci pentru că mi se pare o perspectivă foarte îngustă de a te uita la lucruri și care indică unde suntem cu discursul în community building-ul din RO.
Pariul meu este că mi-ar fi mai ușor să umplu un amfiteatru la universitate decât să croșetez o experiență intimă și memorabilă pentru 60 de oameni.
Pe lângă asta, în community building impactul este greu de cântărit în numere, în charturi, în KPIs sau OKRs. Nu totul în viața asta poate fi pus într-un Excel, transformat într-o funcție și țipat în gura mare pe marginea ei.
Relațiile nu pot primi rating.
Reciprocitatea nu poate fi măsurată cu metru.
Apartenența la grup nu poate fi cântărită la kilogram.
Contribuția nu poate fi transformată într-un funcție matematică.
Comunitatea nu poate fi judecată după cât de tare trage cântarul într-o parte.
Dacă vreți o analogie cu grădinăritul, imaginați-vă că fiecare relație dintr-o comunitate reprezintă o plantă și fiecare plantă are nevoie de grijă, atenție, comunicare. Cu cât te ocupi de fiecare în parte, cu atât toată grădina va arată spectaculos, va da roade, va înflori, va contribui la o viață mai bună și mai armonioasă pentru toți cei care pășesc în ea.
Respect mult comunitățile care ajung la 1.000 sau 10.000 de membri și care generează sub-comunități ca să păstreze the spirit alive. Este o strategie deșteaptă, care facilitează conservarea unui fel de a face lucrurile și care permite construirea de programe relevante pentru membri.
În 11+ ani, am văzut foarte puține comunități care reușesc să țină standardele la nivelul ăsta și care, între timp, au devenit organizații în sine, cu sute de angajați. Un exemplu în acest sens este Reddit.
Cred cu tărie că este nevoie să depășim negoțul ăsta în jurul numerelor și dialogul despre mic sau mare ca singure opțiuni posibile pe fața pământului.
Sunt multe nuanțe între aceste două extreme, multe feluri de a construi comunități, multe moduri de a avea un impact. Uneori, e suficient să miști ceva într-un singur om via o discuție punctuală. Alteori, e nevoie de mentalitatea unui maratonist, care știe foarte bine că cel mai isteț lucru pe care trebuie să îl facă ca să câștige cursa este să își dozeze efortul.
Creativ înainte de cafea și câteva întrebări
Am pornit Creativ înainte de cafea după trei ani de pauză de la Creative Coffee. Am redesenat complet experiența ca să fie mai aproape de versiunea mea de astăzi și să indice preocupările pe care le am în zona de antreprenoriat creativ și community building deopotrivă.
Cuvintele cheie pe care le tot folosim ca niște ancore încă de la început sunt:
Intimate experience — o dimensiune a experiențelor pe care o putem gestiona, care permite conectarea cu sens, în care eu să pot să fiu gazdă da capo al fine.
Fireside chat — interviu în care vulnerabilitatea este îmbrățișată, nu pedepsită sau folosită ca armă sau dezechilibru de putere.
Slowing dow — dorința de a reduce ritmul nebun al vieții de zi cu zi și de a încuraja membrii la ascultare activă, la participare și contribuție.
Sharing in-depth — narativ spre care tânjim de fiecare dată pentru că ne interesează profunzimea, de ce-ul, nu primul layer, nu primul like.
Meaningful conversations — doar așa putem scoate la suprafață idei, gânduri, anxietăți, dileme, ambiții, standarde care definesc o parte din cine suntem.
Spre deosebire de cei care aleg jocul numerelor, eu l-am preferat pe cel al conexiunii. Mi-am propus încă de la început ca o parte dintre participanți să revină, oricare ar fi motivul pentru care fac asta. Simt că aparțin la ceva mai mare decât ei înșiși, e felul lor de a contribui și de a susține CIC, își iau energie să continue pe drumul lor antreprenorial, se simt mai puțini singuri și vinovați, etc.
Sunt nenumărate modele și metodologii de consolidare și creștere a comunităților, însă cuvântul cheie este comunități. De cele mai multe ori, ce vedeți în jurul vostru la evenimente de tot felul reprezintă audiențe, oameni care primesc, care se expun la o relație one-to-many. Nu înseamnă că nu sunt okay, ci că joacă un rol diferit.
Te las cu o listă de întrebări care sper să te ghideze în găsirea unui răspuns potrivit pentru tine și comunitatea pe care o ai sau vrei să o construiești:
De ce este vital să crești și care este ritmul pe care îl poți susține ca să fii sustenabil?
Care sunt costurile pe care crezi că le vei plăti pe termen scurt și lung?
În ce fel te poate ajuta o comunitate mai mare să îți îndeplinești obiectivele?
Care sunt canalele cele mai potrivite prin care îți poți crește comunitatea fără să știrbești experiența?
Ce îți imaginezi că se va întâmpla când ai ajuns la dimensiunea comunității pe care ți-o dorești?
Orice alegi, asigură-te că ești coerent și autentic cu ceea ce ți-ai propus încă de la început. Că ești în armonie cu valorile tale. Că te reprezintă. Altfel, e o alergătură în zadar, un joc al orgoliilor, o miză care nu are noimă.
Cum bine spuneau cei de la New_Public (pe care îi recomand călduros), the future is small.
Cu lipici,
—Oana
P.S. Ilustrație de Ilinca Roman ✨
💌 Dacă ai colegi, prieteni, vecini sau oameni din familie care crezi că ar lua ceva util din ce scriu aici, te rog spune-le să se înscrie la newsletter. Nu fac spam sau zgomot inutil. Nada, niente, nimic. Mulțumesc!