Lipici în micro-grupuri și comunități
Ce presupune un astfel de rol, care este contribuția pe care o aduce și de ce micro-grupurile au nevoie de el ca să funcționeze mai bine.
În ultimii doi ani, poate sigur mai mult ca niciodată, am stat de vorbă cu mulți oameni care vor să construiască o comunitate — antreprenori, marketers, coaches, arhitecți, designers, product managers. Cu unii dintre ei am lucrat într-un program online de 4 săptămâni, cu alții colaborez 1:1, sub formă de consultanță. Sau pur și simplu povestim la cafele.
Cel mai comun narativ pe care l-am auzit este următorul:
Contextele din jurul meu nu mă mai reprezintă. Am nevoie de conexiune cu sens, conversații pe măsură, dar și mai multă joacă. M-am săturat să simt că pierd timpul. Mi-ar plăcea să am comunitatea mea.
Nimic greșit până aici, doar complicat din măcar două motive.
Să construiești singur o comunitate (ca să nu zic orice) este mai greu, mai riscant și sigur mai puțin distractiv.
Faptul că nu iei în considerare amplificarea unui efort existent și contribuția la ceva care deja funcționează semnalează alte provocări.
Le numesc aici pentru că nu sunt de neglijat și indică niște fisuri îngrijorătoare care ne afectează colectiv. Ar fi bine să începem să le recunoaștem ca să lucrăm la soluții.
Nu avem încredere în ceilalți, așa că preferăm să facem singuri.
Avem dificultăți în a delega și așa ajungem să facem noi prea mult.
Vrem, prea des și prematur, să știm cum vom crește și cât (vanity metrics).
Este mai important să fie despre mine decât despre o semnătură colectivă.
Punem pe masă presiunea de a monetiza, fără să validăm în prealabil produsul.
Ținem mai mult la ego decât la ce ar putea ieși dintr-un exercițiu de co-creare.
Rezultatul?
Măcelărim resurse, ardem etape, ciunțim procese. Și, odată cu asta, devenim mai insulari, deci mai singuri și fără ecou. Dar nu înseamnă că nu putem schimba paradigma. Din partea mea de lume, simt că este tot mai necesar să contribui la definirea și profesionalizarea rolului de lipici, pe care îl văd la intersecția dintre community building, co-hosting, members engagement și internal connector.
Le iau pe rând.
Înainte să construiești o comunitate, fii lipici pentru un micro-grup
Dacă vrei să faci ucenicie pe bune și să înveți despre cum funcționează o comunitate, cel mai deștept pas pe care poți să îl faci este să fii lipici pentru un micro-grup. Ce înseamnă asta?
Găsești unul care are deja un ritm și o miză. Oameni care se văd cu o anumită frecvență, discută lucruri de interes, vor să facă mai bine, orice ar însemna asta. În breasla lor, în blocul lor, în cariera lor.
Te gândești cum poți contribui. Nu te lăsa intimidat de profilul grupului (să zicem că ar fi jurnaliști și tu ești outsider) și pune pe foaie cum crezi că îi poți ajuta: organizare, notițe, găzduire, comunicare, design de experiență etc.
Roagă-i pe organizatori să te lase să participi la 2-3 întâlniri. Du-te cu gândul că you will serve, vezi ce este de făcut, cum te simți, ce îți iei din asta, ce ratează, cum ar putea să facă mai bine și notează tot.
Fă-le un cadou și oferă-le notițele tale, fără să ai așteptarea că deții adevăruri absolute, dar cu speranța că vei fi auzit și luat în considerare. Discutați împreună despre cum ar arăta un pas în față ca micro-grupul să funcționeze mai bine. Poate fi orice — procesul de onboarding, strategia de comunicare, contextele de adunare, felul în care lumea se conectează și în afara întâlnirilor etc.
Așa poți influența direct dinamica grupului. De acolo, este doar o chestiune de intenție și implicare până vei observa că munca ta are impact. Bonus: vei realiza că începi deja să te comporți ca un community builder.
Ai doar de câștigat dacă alegi să faci lucrurile în ordinea asta: pe de o parte, testezi într-un spațiu sigur și înveți multe cu riscuri mici; pe de altă parte, ai un head start considerabil în construirea unei comunități.
Rezolvi, măcar parțial, una dintre fisurile de care ziceam mai sus:
4. Este mai important să fie despre mine decât despre o semnătură colectivă.
Știu oameni care au fost lipici și, din păcate, nu au avut spațiu de explorare. Li s-au tăiat inițiative, anulat idei, blocat alternative, ceea ce a dus la multă frustrare și, în final, la exit. E o linie fină între delegare și control, între creativitate și rețetare, între iterație și proceduri.
🛎️ Nota bene! Dacă nu îți place ce vezi prin jurul tău și simți că nu ți se adresează, atunci te încurajez să inițiezi pe cont propriu. Cei care rezonează se vor apropia.
Lipici pentru solopreneurs sau antreprenori mici
Ca să continui exemplul cu jurnaliștii, sunt multe oportunități de a testa un rol de lipici pentru anumite produse editoriale nișate sau buticuri media.
Un exemplu din comunitatea locală ar fi Iașul Nostru. Alex Enășescu nu are timp, energie sau bandă mentală să facă și întâlniri cu jurnaliști locali sau oameni de conținut. Și nici cu cei mai avizi cititori din Iași sau din țară.
Poate împărtăși ce înseamnă să fii publisher independent, cum e să lucrezi cu advertisers locali sau ce provocări are în a crește o echipă, dar nu are skill-urile și poate nici motivația să preia zona de members engagement sau event organizer, dacă vrei.
Un lipici poate face asta.
La fel de valabil este și scenariul lui Igor Rotaru și George Oprea de la Antreprenori în natură, un club cu o componentă comunitară. Igor este coach, George face teambuilding-uri outdoor, iar împreună se completează bine. Dar nu înseamnă că nu este loc de explorare, de împins limitele, de lipit și mai bine piesele din puzzle-ul lor.
De la trimis mail-uri pur operaționale la cerut feedback după drumețiile din jurul Iașului, de la strâns testimoniale la actualizat site-ul, toate au nevoie de un tip de atenție și execuție.
Un lipici poate face asta.
Promo din partea casei
Au trecut câteva săptămâni de când am încheiat ediția-pilot a programului online pentru community builders. Am avut timp să decantez experiența, să o povestesc altora, să mă gândesc cum m-am simțit, să cer testimoniale.
În timp ce scriam newsletterul de astăzi, mi-am dat seama că atelierele extinse pe 4 săptămâni și o perioadă de shadowing de 1-2 luni sunt o dublă-ocazie. Primești instrumentarul de care ai nevoie ca să înțelegi ce înseamnă construcția unei comunități și îți pui niște oglinzi ca să vezi dacă ți se potrivește mai degrabă un rol de lipici sau de creator în ideea de a construi la firul ierbii. Avem nevoie de ambele, dar dacă ar fi să prioritizez, aș pune lipiciul pe primul loc.
🤫 Am decis să repet povestea cu programul în toamnă și să încep să țes un fel de pânză de păianjen în care cei care au participat în primăvară să fie în contact cu următoarea grupă și-tot-așa. Și să facem un soi de comunitate de lipici și community builders care schimbă resurse, împărtășesc povești și, de ce nu?, construiesc împreună. Mai am un cadou pentru următoarea grupă, dar zic doar atât: guests.
Au fost mai multe momente valoroase. Încep cu cel mai puternic dintre ele: când ne-ai spus că o comunitate pornește de la o nevoie egoistă a celui care o inițiază. Asta a făcut o mare diferență pentru mine și am avut nevoie de timp ca să integrez.
Un alt moment important a fost chiar în ultima întâlnire, când ne-ai spus care au fost greșelile pe care le-ai făcut în activitatea ta de community builder.
Și formatul programului îl consider important. Faptul că am fost 4 participanți a ajutat la crearea unui spațiu de încredere în care fiecare s-a simțit ok să împărtășească din experiențele sale.
— Erika Popliceanu
Programul e ca o întâlnire la cafea la Oana acasă. Suntem patru oameni care vrem să construim același lucru în mod diferit, iar Oana ne povestește cum a făcut ea. Ce a funcționat, ce nu a funcționat, ce să ai în vedere, de ce să nu te împiedici pe parcurs.
Mai este și despre claritate. Oana știe cum să te oglindească astfel încât să vezi unde e haos, frică, entuziasm. Și mai e și despre un pic de teorie că Oana a studiat mult subiectul. Dar e suficient de concis, clar și structurat cât să nu te obosească sau descurajeze. Din contra.
— Cătălina Nichita
Programul Oanei a venit la momentul potrivit - exact în perioada în care am pregătit și lansat clubul Antreprenori în Natură.
Cel mai important lucru pe care l-am interiorizat este să pornesc comunitatea de la nevoile mele egoiste. Am fost sincer cu mine, am explorat ce este important pentru mine, iar asta mi-a adus claritate în modul în care am creionat acest club. Și culmea, oamenii potriviți s-au regăsit și au răspuns cu entuziasm invitației de a deveni membri.
Ca de obicei, răspunsurile erau în interiorul meu. Oana nu ne-a îmbuibat cu teorie complicată, ci a creat un cadru în care să-mi pun întrebările potrivite și să găsesc aceste răspunsuri.
— Igor Rotaru
Pariul meu este că dacă plonjezi într-un micro-grup cu care rezonezi și ai libertatea să explorezi, îți accelerezi evoluția. Mai mult, s-ar putea să îți rezolvi mai ușor o parte dintre nevoile alea de care îmi tot zici: conexiune, contribuție, joacă, fun.
Dă-mi de veste la oanafilip@hey.com dacă te tentează să fii lipici pentru un micro-grup și ai nevoie de niște ghidare în rolul ăsta. Vreau să stau de vorbă și cu cei care sunt în căutare de un astfel de profil ca să înțeleg mai bine ce vor să obțină. La final, poate ne alegem toți cu un soi de ghid care să ne facă viața mai ușoară.
Cu lipici,
—Oana
P.S. Ilustrație de Ilinca Roman ✨
🍯 Resurse lipicioase
Într-o ediție anterioară, am povestit despre ce înseamnă jobul de community builder, dar și despre care sunt metricii care contează într-o comunitate. Dă-le o șansă.
Cristi Lupșa a scris despre viitorul jurnalismului în RO (mai multe întrebări și mai puține răspunsuri). Citește ca să vezi cât de mare este nevoia de lipici în breasla asta.
David Spinks descrie conceptul de “baseline of belonging” și cum poți să identifici granița asta extrem de importantă în contextul tău specific.
Multumesc pentru acest articol. E posibil sa fiu in extrema aia in care 'vad' micro-grupuri si comunitati la tot pasul, mai ales in lumea antreprenoriatului. Trece-ma si pe mine, te rog, pe lista viitorului grup de community builders. M-as bucura tare sa fiu lipici pentru cei care fac loc frugalitatii in viata lor.