Conversație cu lipici cu Alina Floroi de la WeWilder by WWF
333 de oameni au lucrat împreună la „primul co-working în natură.”
După mai multe ediții geek, am considerat că este un moment bun să revin la o conversație cu lipici. Pentru cei care s-au alăturat de curând newsletterului (mulțumeeesc!), asta înseamnă un interviu cu cineva care reprezintă o comunitate din România. 🫰
Încerc să găsesc narațiuni cât mai variate, tocmai pentru că și paletarul comunităților este unul extrem de variat. În trecut, am scris despre comunități sportive, culinare, formate în jurul scrisului sau a istoriei. Deși există nuanțe care țin de identitate și propria filozofie, toate sunt clădite pe un set de principii și valori comune.
Despre WeWilder by WWF am aflat prima oară acum câțiva ani, iar de atunci am urmărit proiectul de la distanță și via poveștile împărtășite de cei care au petrecut timp în comunitatea lor.
Le-am scris să îi întreb dacă ar fi dispuși să împărtășească despre ce pun pe roate acolo (că e mult mai mult decât un co-working în natură). Au fost generoși în informații și fotografii (brace yourselves), dar, mai important, mi-au stârnit apetitul să sar în bocancii de munte și să mă plimb hai-hui.
La finalul acestei conversații, s-ar putea să simți la fel, ceea ce m-ar bucura. 🥾🌲
Cine face parte din echipa WeWilder și ce vă aduce împreună?
WeWilder este o întreprindere socială fondată de echipa WWF care lucrează la Armeniș, în preajma proiectului de reintroducere a zimbrilor și a fost creată pentru a crea mai multă mișcare benefică pentru comunitatea din Armeniș.
Dar în echipa WW sunt toți cei care au aceleași idei despre cum natura face parte din viața noastră: oaspeții campusului WeWilder, oamenii care sunt pasionați de ecologie, localnicii și toți oamenii care vor să își pună ideile împreună pentru natură.
La WeWilder lucrează 4 localnici: Dosia Vela ca bucătăreasă, Ion „Bibi” Vela ca om bun la toate, Ana Vetreș la păstrarea curățeniei și Ion Mircea Dragomir la amenajări grădină și ajutor în gospodărie.
Venite de mai departe: Oana Mondoc, cu dublu rol, Management și Community and Innovation Manager la WWF Romania; Alina Floroi, pe Cultură și Gestionare operațiuni și Andreea Bădeț pe financiar (Ancuța Mihăescu este zâna financiară în concediu de maternitate).
Rangerii care lucrează la WWF și sunt parte din echipă: Matei Miculescu, Daniel Hurduzeu, Mirela Feneș, Mihai Velescu
Parteneri îi considerăm pe toți fermierii de la care luăm produse și care au încredere că va urma cerere și plantează în fiecare primăvară.
Care este povestea primului campus de co-working în natură și cui vă adresați?
Viziunea campusului a plecat încă de la momentul sosirii primilor zimbri în Armeniș, la poalele Munților Țarcu. Echipa WWF, prin Csibi Magor și Ioana Bețianu, și-au pus problema cum va continua povestea pentru comunitate. Atunci au sunat-o pe Oana Mondoc, care lucra la WWF UK și au chemat-o să lucreze „la zimbri”. A urmat o schiță cu toate activitățile pe care ea a creionat-o în urma unui brainstorming, care avea nevoie de un loc de a focaliza intențiile și a aduna oamenii în jurul unei mese.
Să fie după chipul și asemănarea noastră, antreprenori locali, care pun accent pe calitate și sustenabilitate.
Așa, după vreo 6 ani de la reintroducere, a început construcția campusului, poziționat ca „primul co-working în natură”. La ridicarea sa au lucrat 333 de oameni și a fost construit ca inspirație după modelul șurilor tradiționale. În campus se află Zâna, o clădire care adăpostește spațiul comun de lucru și luat masa, o bibliotecă și o bucătărie profesionistă. Pe lângă Zâna sunt răsfirate cele trei căsuțe botezate după munții la care se uită Semenic, Domogled și Țarcu.
Campusul se află pe Dealul Mare din Armeniș, într-o livadă și are vedere spre munți și dealuri și parcelele colorate unde localnicii încă mai practică agricultura tradițională. Uitându-ne la acest peisaj, sperăm că el nu va fi brăzdat de către șoseaua de mare viteză care este în faza de proiectare. Sperăm că ea ne va ocoli pentru că va merge prin niște tunele săpate în dealurile din dreapta Timișului.
Deși pare că ne adresăm oaspeților care vin să descopere zimbrii și natura locală sau celor care vin aici să învețe lucruri noi cu ocazia unor programe educative, de fapt ne adresăm comunității locale ca spațiu care absoarbe produsele de aici și dezvoltă practici și produse noi. De multe ori, ținem ateliere la care participă localnici care se întorc în gospodăriile lor cu noi idei despre cum să folosească ingrediente care până acum părea de aruncat sau dat la animale, precum zerul.
Cum ați defini comunitatea voastră și care sunt valorile și activitățile care vă aduc și țin împreună?
Membrii comunității noastre sunt fără îndoială oameni iubitori de natură, respectuoși unii cu alții și curioși, bine dispuși și care se bucură totdeauna de o mâncare bună. Toate prieteniile s-au format în jurul meselor pregătite de Dosia Vela ajutată de soțul ei Bibi, sau de localnici precum Ion „Râmă” și bucătari rezidenți ca Noemi Hugel și colaboratorul nostru vechi Ioan Bebeșelea.
Ne strângem să adunăm fânul, să facem țuțuleici sau clăni, chiar dacă nu la nivelul de skill al localnicilor. Mai ajutăm la adunat de mere și prune sau participăm la facerea cașului și ne asumăm o datorie de onoare să păstrăm aceste practici în viață, inclusiv prin a intermedia astfel de experiențe și către oaspeți.
Cum arată și cum se simte o experiență care poartă semnătura WeWilder?
Oaspeții noștri se bucură de hrană pregătită cu ingrediente locale. Ne străduim să venim cu elementul de surpriză de confort neașteptat în mijlocul naturii, cum ar fi o față de masă la un picnic, tacâmuri și salate cu gusturi intense sau brânze aromate.
Am creat un mediu în care am pus atenție în fiecare detaliu astfel încât materialele sunt totdeauna naturale și soft. La Campus, totul este lemn, lână de oaie și lumină caldă.
Am creat berea proprie cu gust de fân și mere vechi alături de partenerul OneTwo din Timișoara și astfel ducem gustul terroirului dincolo de Armeniș și acordăm o mare importanță selectării furnizorilor. Să fie după chipul și asemănarea noastră, antreprenori locali, care pun accent pe calitate și sustenabilitate. Luăm cosmeticele de la Doda Natural, vinul de la Catleya, ginul de la Pușcă Lupi, berea de la OneTwo și cafeaua de la Medina Coffee Roasters.
Astea ar fi date generale, dar o experiență marca WeWilder are gust foarte bun datorită mâncării și e foarte caldă datorită oamenilor primitori din echipa noastră.
Ce presupune și cum se aliniază conceptul filozofia arhitecturii invizibile la misiunea WeWilder?
Am lucrat cu un colectiv de arhitecți și această filosofie s-a potrivit mănușă pentru că toți am fost inspirați să lăsăm loc cât mai mult naturii. Pornit de la prototipul MuMA Hut, desenat de Miodrag Stoianov, am lăsat geamurile cât mai mari pentru a avea senzația că ești și afară și înăuntru în același timp.
Ne dorim ca în comunitatea locală oamenii să prindă dorința să se asocieze și astfel să ne creștem împreună puterea de acțiune.
Care este rolul naturii în consolidarea comunității și cum o aduceți în centrul proiectelor voastre?
Încă lucrăm la ideea că natura nu este ceva separat, ci noi suntem parte din ea. Vrem să avem o atitudine de integrare, nu una extractivă, în care natura „lucrează pentru noi”. Noi trăim în armonie cu natura.
Campusul WeWilder este punctul de pornire în explorarea naturii, dar trăim conceptul integral. Natura bogată din Banatul de munte aduce vizitatori și generează cerere pentru produsele agricole locale. Păstrarea agriculturii la scară mică întreține biodiversitatea în zonă. Dovadă este prezența cristelului de câmp, o specie de pasăre sensibilă la poluarea cu pesticide, care în Armeniș poate fi văzut des.
Pentru noi, sunt importante valorile pe care le transmitem tinerelor generații. Tot anul școlar trecut ne-am dedicat unui After-school după urme de animale. Cu copiii de la școala generală din Armeniș și rangerii WWF, am ieșit pe teren și am făcut cunoștință cu urmele de vulpi, bursuci, zimbri, etc. și am făcut și acțiuni de igienizare. Copiii par convinși că natura e esențială.
Cum poate comunitatea locală să se implice mai mult și care ar fi șansele să replicați proiectul în alte zone din țară?
Ne dorim ca în comunitatea locală oamenii să prindă dorința să se asocieze și astfel să ne creștem împreună puterea de acțiune. Este loc de dezvoltare în zona de servicii asociate ecoturismului, dar și către produse ecologice crescute natural care să ajungă la „oamenii de la oraș”.
Rețeta noastră pe scurt este să punem în valoare un loc din România care este bogat în biodiversitate și valori culturale locale, să creăm infrastructura de ospitalitate cu gust și atenție și să susținem calitatea prin ingrediente și oameni cărora le place să vină la muncă.
Am tot visat că vom replica ceea ce facem aici și în alte locuri, dar nu putem să ne distragem atenția până nu avem un efect consistent la Armeniș și în împrejurimi. Ne dorim ca alte comunități să fie inspirate de ceea ce facem și suntem gata să împărtășim lecții cu mare deschidere. Dar, până la urmă, forța de implementare contează și ea nu e infinită, ține de cât sânge au în ei oamenii care își doresc să facă ceva.
Una dintre provocările cele mai mari în community building este reticența la colaborare. Preferăm oricând să începem ceva pe cont propriu, cu un consum uriaș de resurse de toate felurile și o nevoie puternică de control, decât să ne alăturăm unui demers existent, să preluăm din bunele practici descoperite și testate de alții și să construim împreună.
Dacă ce se întâmplă la Armeniș va fi replicat la un moment dat, atunci va fi un câștig imens nu doar pentru comunitatea cu pricina, ci, in extenso, pentru noi toți. Ne vom recăpăta încrederea și curajul să ne unim forțele și să amplificăm o voce comună, care are șanse mai mari să se facă auzită.
Cu lipici,
—Oana
Whaaaa, minunat ❤️ citesc din metrou și ma întreb cum poți crea o viață și o comunitate care să curgă în fluxul naturii, fără să părăsești mijlocul orașului
👏🏻🍀🌿👏🏻🥰