Contribuție înainte de comunitate
Amplifică ceva existent înainte să te apuci de construit o comunitate de la zero.
Mă sperie câți oameni vor să construiască o comunitate. Nu e ceva rău în sine, dar mă bate faptul că nu iau în considerare opțiunea de a se alătura unui demers existent. Și nu doar că nu există varianta asta în lumea lor, dar atunci când o pun pe masă, reacția imediată este una de respingere viscerală. Ca și cum le propun un deserviciu, ceva nedemn de ei. Când, de fapt, le sugerez o cale mai firească și mai sustenabilă de a intra în arena de community building.
Acest comportament îmi arată un mix periculos: ego, frică de ceilalți, rezistență în a lucra în echipă, evitarea unui tip de disconfort, oricum ar fi el împachetat — negociere, leadership, delegare sau un mix dintre.
Preferă drumul mai lung, mai greu, mai riscant și mai costisitor nu pentru că ar fi ca Harap Alb, gata să treacă prin cele mai mari provocări (și ăla a avut adjuvanți), ci pentru că ideea de a lucra împreună pare catastrofală încă de la început. Nu doar că atitudinea asta este extrem de îngrijorătoare la nivel colectiv, dar îngroașă semnificativ rândurile unei divizări deja acute. 🤯
În episodul de astăzi, sper să te conving să dai o șansă ideii de a te alătura unei comunități existente și de a contribui înainte să îți faci propria jucărie.
De unde să începi?
De-a lungul anilor, am trimis zeci de mesaje unor oameni pe care îi apreciam pentru ce construiau și valorile pe care le manifestau în munca lor. Cam așa arăta mesajul pe care îl trimiteam. Cu anumite nuanțe, desigur.
“Hey! Îmi place mult ce faci și felul în care te implici în comunitatea locală. Dacă pot să contribui și să ajut prin skill-urile pe care le am, te rog dă-mi de veste. M-aș alătura oricând proiectului vostru.”
Cele mai multe răspunsuri au fost încurajatoare și așa am aterizat în contexte de învățare și creștere pe care, abia ani mai târziu, am ajuns să le prețuiesc cum se cuvine. Am fost transparentă din prima clipă și am explicat care este spațiul de joacă în care simt că pot aduce valoare, în ce fel, ce sunt dispusă să ofer. Nada mas.
Dacă ești în punctul în care vrei să pui pe roate o comunitate, indiferent de natura ei — interest, peers, product — te invit să treci prin două exerciții de onestitate:
Să te gândești, pe bune, de ce vrei să faci asta și ce plănuiești să obții. Prea mulți oameni sunt în căutare de prieteni, de conexiune, de relații cu substanță și se apucă de făcut comunități ca să rezolve asta.
Să identifici cine adresează o nevoie similară, cum o adresează și să îți faci curaj să intri în dialog ca să afli mai multe. S-ar putea să descoperi că cel mai deștept lucru este să te alături și să măriți volumul aceleiași voci.
Forme de contribuție
Am observat că mulți dintre cei care vor să graviteze în universul de community building nu știu cum ar putea să își aducă aportul la o comunitate existentă. Ce am ajuns să înțeleg în 12+ ani este că neștiutul ăsta ascunde măcar două layere. Ambele vin din altă parte, dar influențează spiritul de inițiativă oricum șubred din cauza culturii colectiviste din care ne tragem.
“Am o stimă de sine scăzută, nu cred că am cu ce să ajut, oricum nu mă pricep la multe, de ce ar asculta cineva ce am eu de spus?”
“E important să fie despre mine, să mă reprezinte, să mă asigur că tot ce fac este ancorat în identitatea și valorile mele.”
Ambele verticale indică niște problematici mai profunde, iar scopul meu este să ascult și să încerc, prin multe întrebări și curiozități, să schimb optica și, ideal, narativul. Fie și de dragul exercițiului.
Când nu răsare una dintre dilemele de mai sus, inevitabil apare cea legată de forma de contribuție cea mai potrivită contextului cu pricina. Oamenii se așteaptă să aibă o claritate imposibilă (și nenecesară) în faza asta și să se asigure că între ce pot ei să pună pe masă și ce au ceilalți nevoie este o dependență de 100%. But why, Jose?
Uneori, e suficient ca 10% din efortul tău să încline semnificativ balanța și să aibă un impact pozitiv în dinamica unei comunități. Încăpățânarea și obsesia asta de a fi imperios necesari, ba chiar ombilical legați de o miză, nu doar că este nesănătoasă, dar sigur este și nesustenabilă. Ca o relație toxică. 🙈
Dacă reușești să faci pace cu tine și să privești acest puzzle mai holistic decât un simplu joc zero-unu, atunci poate formele de contribuție de mai jos îți dau niște idei:
Fii gazdă pentru o serie de întâlniri, meetups, you name it.
Contribuie la organizarea și comunicarea unui eveniment din comunitate.
Găsește soluții mai bune de strâns feedback de la membri.
Scrie un newsletter pentru comunitate sau articole de interes.
Propune o alternativă de design de experiență.
Strânge bani de la sponsori pentru activități suplimentare.
Găsește spații mai bune în care membrii să se întâlnească.
Moderează conversații, fie digital sau non-digital.
Construiește un chestionar prin care să afli nevoile membrilor.
În funcție de abilitățile pe care le ai, de interesele și ariile în care vrei să crești, vei identifica formele de contribuție cele mai potrivite. Poate ești pasionat de foto, de CX, de comunicare, de organizare de evenimente, de fundraising, de facilitare, de conectare, contează mai puțin. Sigur poți crea un ecou prin ce știi să faci.
Contribuția nu doar că este cea mai scurtă cale de a obține niște victorii care să îți dea combustibil, dar este și cea mai sănătoasă metodă de a explora un proces de construire a unei comunități. Prea des, credem că dacă facem doar asta este puțin și nu are sens.
Din rolul creatorului care a scos în lume comunități offline și online, îi ajută pe alții să facă asta, a fost vârf de lance, dar și la firul ierbii, trust my word că nimic nu este mai înălțător decât să știi că ai pus umărul la ceva ce a ajuns să funcționeze mai bine, chiar și doar pentru o vreme. Pentru că, spre deosebire de rolul de păstor, cel de contributor vine cu o bucurie împărtășită greu de egalat.
Cam la fel de mare ca atunci când m-am văzut cu cititoarele Lipici în comunitate în viața reală.
Dacă ai idei de contribuție pentru acest newsletter sau știi proiecte comunitare care merită povestite aici, te rog scrie-mi fără emoție la oanafilip@hey.com.
I don’t judge și, bonus, răspund la toate mail-urile.
Cu lipici,
—Oana
P.S. Ilustrație de Ilinca Roman ✨
🍯 Resurse lipicioase
Am scris despre cum poți co-crea cu membrii tăi. Dacă ești în punctul ăsta, cred că vei găsi câteva piste cu potențial în articolul cu pricina.
GitLab e tata lor când vine vorba despre cum poți capitaliza pe un efort colectiv în consolidarea unei comunități și a unui business.
Dacă nici Gloria Steinem nu știe ce înseamnă să contribui till the end, atunci nimeni nu știe. Dă play la această bijuterie de episod din Wiser than me.