De la single-player la multi-player în comunitate
Ajungi să construiești o comunitate pe bune când jocul este multi-player și sunt conștienți de asta și membrii, nu doar tu.
Hey!
Zilele astea consum mai puțin conținut online și nu simt că pierd mare lucru. Sunt o sumedenie de resurse care mă pot ajuta în fel și chip, dar am nevoie de un altfel de timp și de ritm. Prefer să mă bucur de beletristică (momentan devorez Scandalul de Friedrick Backman 🤓), conversații și experiențe offline.
Nu tot din ce fac în rolul de community builder apare pe social media, în newsletter, pe mail, pe site-uri și alte canale digitale. Uneori, am impact printr-un dialog 1:1 cu un maker local, via o conexiune pe care o fac între antreprenorii creativi sau în skill-urile pe care le pun la bătaie.
Bun venit și celor care s-au alăturat în ultimele două săptămâni. Vă mulțumesc!
🔖 Notiță
Pe 19 ianuarie am găsit în inbox un mail cu titlul — A reader just pledged $80 to subscribe to Lipici în comunitate. Mi s-a dilatat pupila, am ridicat dintr-o sprânceană și am dat click.
Am luat legătura cu persoana în cauză și am aflat că gestul de susținere a venit foarte firesc. Nimic de-a face cu vreun proces de analiză a beneficiilor pe care le obține. Dimpotrivă. Nu se așteaptă la extra atenție, nu urmărește să primească un altfel de tratament sau mai mult conținut. Pur și simplu crede în ce fac. 🫶
Experiența asta m-a făcut să chestionez de ce exista un versus în capul meu. De ce gândeam în termeni de zero-unu: newsletter gratuit sau newsletter plătit? De ce am picat în capcana presiunii dată de faptul că cineva decide să lipească o sumă de bani pe tipul ăsta de conținut? De ce simțeam că e musai să existe o strategie diferită pentru cititorii care dau bani?
No more, Sherlock! 🕵🏻♂️
Voi continua să scriu ce și cum simt că are sens și aduce valoare, fără să croșetez vreun sistem de advertising sau gamification. Newsletterul va rămâne gratuit, iar dacă cineva vrea să susțină și cu parale, este liber să o facă. Am încredere că știe mai bine ce își ia din asta. La fel și dacă nu vrei să îți dai datele de pe card. Pentru mine e foarte valoros că citești, le zici și altora sau pur și simplu rămâi aproape.
Până una alta, îți mulțumesc și te las în anonimat doar pentru că știu că preferi așa. 🤗
Single player și multi-player în comunitate
Ideea acestei ediții mi-a venit via știrile legate de Ana Dumbravă, campioana României la Counter Strike Global Offensive. Vestea m-a bucurat pe mai multe paliere.
Pe de o parte, mă încântă faptul că femeile au un loc la masa de gaming, ceea ce nu se întâmpla în anii 2000, când aveam abonament la sala de jocuri din cartierul în care locuiam în Fălticeni. Am jucat multe ore, uneori până noaptea târziu și încă îmi amintesc câteva hărți. Apropo, 1-3 și 6-4 erau armele mele preferate.
Pe de altă parte, întâmplarea cu Ana Dumbravă m-a făcut să mă gândesc ce înseamnă să fii single-player și multi-player într-o comunitate.
Despre metafora asta vreau să povestesc astăzi.
👤 Single-player
Orice membru care vrea să intre într-o comunitate o face pentru că dorește să își rezolve o nevoie specifică.
Poate varia de la ceva extrem de granular, cum e în rândul comunității de arts&crafts - vreau să învăț să fac căni de ceramică și să îmi deschid un atelier - până la ceva mult mai abstract, cum am observat în comunitățile de leaderi, inclusiv The Watercooler, unde am fost ambasador mai bine de un an - vreau să învăț să gestionez mai bine conflictele din echipa mea.
Ulterior, identifică pârghii și mecanisme prin care pot oferi la rândul lor. Apare tangoul dintre receiving and giving. Mai târziu, poți observa și un anumit tip de apartenență, acest lipici care păstrează lucrurile în mișcare și le duce la un alt nivel. Realitatea e că nimeni nu plonjează într-o comunitate pentru că vrea să aparțină din prima. Ar fi prea mult, prea brutal, prea emoțional. Small steps.
👥 Multi-player
Într-o comunitate de tip multi-player lucrurile se schimbă radical. Pe lângă faptul că membrii simt deja că fac parte dintr-un grup și acționează for a bigger purpose, trăiesc cu ideea că dacă îi ajută pe ceilalți contribuie la binele comun.
Bonus: preferă să câștige (și chiar să piardă) împreună decât separat. În momentul acesta, efortul comun îl bate pe cel individual. Este suficient ca doar câțiva membri să îmbrățișeze schimbarea de paradigmă și îi vor contamina și pe alții.
Câteva comportamente pe care le găsești într-o comunitate de tip multi-player:
membrii încep să lucreze împreună la proiecte din și în afara comunității;
membrii își oferă ajutorul via abilitățile și cunoștințele pe care le au fără să aștepte ceva înapoi;
membrii oferă feedack pentru că le pasă de experiență și vor să o facă mai bună;
membrii încep să vină cu idei specifice despre cum ar putea comunitatea să funcționeze și mai bine;
membrii se auto-organizează și construiesc evenimente independente, dar ancorate în misiunea comunității;
membrii își atașează o parte din identitate de comunitate și o reprezintă de fiecare dată când au ocazia.
Orașul Creatorilor
Proiectul a apărut dintr-o încăpățânare personală, amplificată ulterior de Alex Munteanu de la Namogo. Ne-am propus să punem pe roate un agregator al antreprenorilor din industriile creative din Iași.
Și mai simplu: mi-am dorit să nu mai fiu printre puținele persoane cu memorie comunitară care știe ce se întâmplă în nișa asta.
Am spus-o de așa de multe ori încât mă mir că oamenii mai suportă să audă, dar mai încerc o dată: primul pas în construirea de poduri între antreprenorii creativi este să știe unii de existența altora.
De la o bază de date în Notion la un website construit pro bono de Alex și adaptat la identitatea de brand a orașului și o pagină de Facebook a fost un drum lung. Nu musai în implementare, deși a fost un efort considerabil și acolo.
Vorbim despre ani dedicați căutării de creativi, de stat la curent cu munca lor, de construit experiențe pentru ei, cum a fost Creative Coffee sau Creativ înainte de cafea, de băut cafele, de făcut intro-uri și tot așa. Aproape 12 ani de trebușoară. 💪
Astăzi, platforma Orașul Creatorilor are 125 de makers din Iași din mai multe sub-sectoare creative. Pentru unii e nada, pentru alții e mult, contează mai puțin. Ce știu sigur este că vreau să duc proiectul de la single-player aka subsemnata la multi-player. Văd un potențial uriaș în ce poate deveni, în pretextele de colaborare pe care le poate stârni, în cum poate să influențeze peisajul antreprenorial local.
Șansele ca Orașul Creatorilor să ia viteză doar cu mine la cârmă și cu implicarea punctuală a lui Alex sunt mici. Ambii facem și altceva, ambii suntem sateliți în tot felul de inițiative, ambii avem energie, timp și resurse limitate.
Ca om care a dat la apă destule bărci în comunitatea creativă, știu că pot fi pedala de accelerație și frână deopotrivă. Așa că aleg să fac un pas în lateral și să cer ajutorul. Am fost atâția ani în tranșee încât simt că astăzi pot fi de mai mare folos într-un rol în care implementarea nu mai este agățată de gâtul meu.
🔔 Dacă ești din Iași, faci parte din industriile creative, ești antreprenor sau freelancer, iar Orașul Creatorilor îți face cu ochiul și îți crește pulsul, scrie-mi și hai să bem o cafea și să vedem ce putem să facem împreună.
Prea multe comunități ajung să se dilueze sau să dispară cu totul pentru că cei de la cârma lor nu au abilități de leadership, nu știu cum să facă tranziția către următoarea generație sau sunt prea căpoși să accepte că lucrurile pot funcționa și fără ei, iar atitudinea asta nu ajută pe nimeni.
Anul ăsta, îmi propun să intru în mai multe jocuri multi-player (poate chiar să mă distrez cu niște CS într-un weekend) și să văd cum pot gravita în comunitate dintr-un rol de mentor și facilitator în loc de maker și implementator.
Cu lipici
—Oana
P.S. Ilustrație de Ilinca Roman ✨
💌 Dacă ai colegi, prieteni, vecini sau oameni din familie care crezi că ar lua ceva util din ce scriu aici, te rog spune-le să se înscrie la newsletter. Nu fac spam sau zgomot inutil. Nada, niente, nimic.