Ritualurile sunt lipiciul unei comunități
Despre forța obiceiurilor în aducerea membrilor împreună și implicarea lor în viața comunității.
Hey!
Sper ca 2022 să fie un an în care fiecare face mai mult din ce îi place cu adevărat. Dacă newsletterul meu contribuie măcar puțin în direcția asta, atunci este mi-nu-nat. Dacă mai degrabă te încurcă în punctul în care te afli, te încurajez să îl lași deoparte și să îl reiei când este mai aproape de interesele tale.
Nu e nicio supărare. Dimpotrivă, m-aș bucura sincer să știu că îți investești resursele acolo unde are cel mai mult sens pentru tine.
Dacă ești nou pe aici, îți recomand să începi cu manifestul. Este cel mai la îndemână mod în care putem face un soi de cunoștință, fie ea și digitală.
Mi-am propus să mă țin de frecvența promisă, adică de un newsletter la două săptămâni. E un ritm pe care îl pot susține cu brio și care simt că îmi ține mușchii încălziți, fără să mă lase ostenită.
Și acum, haide să plonjăm în universul ritualurilor. Nu de alta, dar ele sunt lipiciul oricărei comunități. Da, inclusiv cea de angajați, nu doar de fani, de voluntari, de activiști, de clienți, de cititori, etc. Așa că dacă ești într-un rol de management sau de leadership, te încurajez să citești până la capăt.
Ritualurile facilitează apartenența
În lumea comunităților, un ritual este o activitate repetitivă care are în vedere un obiectiv ce ajută la îndeplinirea misiunii acelei comunități. Cu alte cuvinte, nu orice activitate trebuie să se transforme într-un ritual și nu orice ritual face automat comunitatea cu pricina mai bună. Bonus, ritualurile evoluează în timp.
Nu este negociabil faptul că toate ritualurile trebuie să aibă însemnătate pentru membrii din comunitatea respectivă.
În marea schemă a lucrurilor, nu e nimic nou sub soare când vine vorba despre subiectul de față. Gândește-te la toate ritualurile din viața ta sau a celor de lângă tine. De la mersul la biserică cu pomeni și parastase (bunica mea nu prea le rata) la sertarul #astăzimi-aplăcut (sunt 11+ ani de când fac exercițiul ăsta de recunoștință), de la aplauzele colective la finalul fiecărui antrenament de grup din sala de forță la meditația de dimineață, de la book cluburi la întâlnirile de suport, toate reprezintă o manifestare ritualică de un fel sau altul.
Ața invizibilă care le leagă pe toate este aceeași: apartenența.
Atunci când trăiești și împărtășești constant cu un grup de oameni cu valori similare, atunci când există un limbaj pe care doar voi îl știți, atunci când fiecare repetiție duce la mai multă cunoaștere și profunzime, ei bine, atunci știi că ce construiești este un ritual în jurul unei idei, a unui concept, a unei filozofii. Iar asta are o putere uriașă.
Ingredientele unui ritual în comunitate
Înainte să trec la câteva elemente care fac ca o activitate să fie considerată un ritual pentru membrii unei comunități, vreau să ofer un pic de context.
Fiecare comunitate are particularitățile ei. De la motivul pentru care a apărut la cum își propune să facă o schimbare în lume, toate argumentele astea contează. Pe de o parte, pentru că ele sunt esența comunității cu pricina (o fac ce este), iar pe de altă parte, pentru că doar ritualurile adaptate pe chipul și asemănarea ei contează și produc rezultate.
La fel ca în alte domenii, n-are absolut nicio noimă să copycat others. Este timp irosit de pomană.
Pentru cei care mă cunosc mai îndeaproape și pentru participanții la workshopurile de community building pe care le-am făcut vara trecută în Iași (și pe care îmi propun să le reiau 😎), nu este o noutate faptul că rezonez mult cu metodologia propusă și validată de People & Company.
Un echipaj de doar doi oameni obișnuiau să ofere consultanță de community building unor branduri uriașe, dar de un an-și-ceva s-au alăturat echipei Substack și deja se vede amprenta lor în cum dezvoltă produsul da capo al fine.
Așadar, când simt și confirm via experiență directă că lucrurile deja funcționează cu o serie de instrumente existente, aleg să nu mai inventez apa caldă. Prefer să investesc resursele în alte zone.
După framework-ul celor de la People & Company, există trei elemente cheie ca o acțiune să genereze un ritual valoros.
1. Cu sens
Dacă nu e în aliniere cu promisiunea pe care ai făcut-o comunității și cu misiunea acesteia, atunci n-are niciun temei să o dai la apă. Sapă până găsești conexiuni între acțiunea respectivă și the why-ul comunității. Dacă nu le descoperi, atunci las-o baltă și pornește de la capăt. Un start realist ar fi să porți discuții 1:1 cu membrii.
2. Participative
Când doar tu aka păstorul comunității (insert-fancy-job-title-here) ești singurul care dă tonul și deține controlul, atunci sigur ratezi ceva. Oferă posibilitatea ca membrii să contribuie, să se alăture, să vină spre tine. Altfel, e doar un demers one-way care nu va ține și nici nu va produce schimbări fundamentale.
3. Repetitive
Frecvența este influențată de mai mulți factori (de la mărimea comunității la resursele de timp, de cunoștințe și de bani puse la dispoziție de organizație/brand/startup), însă extrema ar fi de o activitate pe an. E greu să menții momentum în ritmul ăsta și să construiești apartenență pe bune.
Toate cele trei caracteristici pot fi chestionate și adaptate în funcție de punctul de evoluție al comunității tale, însă este esențial să îți dai cele mai bune șanse să începi să construiești ritualuri sustenabile. Ele sunt pariul cel mai mare pe care e nevoie să îl câștigi ca să pui pe roate o comunitate autonomă.
Un exemplu bun și unul la care mai am de lucrat
Dacă la Upstairs Community by Pixelgrade am reușit, în grade diferite, să acoperim toate cele trei rigori date de formarea unui ritual (ne-a luat totuși un an și jumătate), la Creativ înainte de cafea simt că am pierdut tempo-ul pe care îl aveam când am dat la apă proiectul per se.
Încerc să nu mă învinovățesc prea tare pentru dinamica asta pentru că Upstairs este o comunitate online, lansată în primul an de pandemie, când nevoia de a ne expune și la altfel de povești era uriașă, în timp ce Creativ înainte de cafea este o comunitate offline, construită în jurul interviurilor live cu antreprenorii creativi, iar aceeași pandemie mi-a zguduit multe dintre planurile pe care le aveam.
Cu toate astea, la nivel de contribuție, simt că am co-creat în ambele comunități. La Upstairs am scos 32 de povești stand-alone și 5 interviuri cu membrii (ei le-au generat, yaaay!), în timp ce la Creativ înainte de cafea am lăsat mult spațiu de visare și contribuție celor care s-au alăturat în echipă într-o formă sau alta. Tot lor le datorez faptul că au amplificat povestea și au făcut-o mai bună (wink wink la ce ziceam mai sus despre acțiunile participative). ❤️
Chiar și așa, cu toată experiența adunată în aproape 12 ani în ambele sensuri ale jocului comunitar, încă îmi este la îndemână să ratez măcar unul dintre ingredientele menționate.
Mă ia valul, uit să cer ajutorul sau nu am mereu disponibilitate să îmi exprim viziunea și să o operaționalizez pe înțelesul celorlalți.
Probabil că am să mai derapez pe parcurs, însă atâta timp cât revin la masa de lucru, îmi reamintesc promisiunea făcută și îmi adresez din nou întrebările dificile, am încredere că mă pot apropia tot mai tare nu doar de ritualuri autentice, care produc ecou, ci și de o comunitate închegată și sănătoasă. Asta e miza mea.
Te las cu o provocare: gândește-te la comunitățile din care faci parte și notează ce ritualuri împărtășite te ajută să simți că aparții pe bune și au sens pentru tine. Șansele sunt foarte mari să nu fii singurul care simte asta, așa că ai un capăt de ață de la care să pornești.
Cu lipici,
—Oana
Btw, ilustrația îi aparține Ilincăi Roman, my partner in crime la Creativ înainte de cafea, dar și în cadrul altor experimente.
P.S. Vrei să afli mai multe despre workshopul de community building? Scrie-mi la oanafilip@hey.com și povestim ce înveți în două zile, cum arată experiența asta și ce zic foștii participanți.
💌 Dacă ai colegi, prieteni, vecini sau oameni din familie care crezi că ar lua ceva util din ce scriu aici, te rog spune-le să se înscrie la newsletter. Nu fac spam sau zgomot inutil. Nada, niente, nimic. Mulțumesc!