Onboarding în comunitate: de ce și cum?
Dacă nu ai o graniță clară între cine este membru în comunitate și cine nu, atunci nu ai o comunitate.
Hey!
Bun venit celor 30+ oameni care au aterizat fix pe data de 13 (știam eu că-mi poartă noroc!), dar și celorlalți, desigur. Habar nu am cum ați ajuns la poarta mea digitală, dar m-aș bucura mult să îmi spuneți, sunt foooarte curioasă. ❤️
Ultimele două săptămâni au fost pline de conversații în jurul comunităților. De ce avem nevoie de ele, de ce ne lipsesc, ce ne obosește în exercițiul contribuției, cum să ne unim forțele ca să ne creștem șansele?
Ghemul ăsta de întrebări a fost stârnit de expoziția lui George Roșu la galeria Borderline din Iași - Un proiect pentru implementarea senzației că mai trebuie ceva.
Toate demersurile pe care le-am făcut în comunitatea creativă locală au fost din finanțări proprii sau de la prieteni de-ai casei. Nu am ajuns la ușa AFCN, dar sunt familiară cu jocul de glezne de acolo. Chiar și așa, m-am regăsit în fiecare desen semnat de Roșu. E fix cum zice el.
🔖 Notiță
Nu pot să zic prea multe momentan, dar pentru cei din Iași, n-ar fi rău să vă faceți niște timp pe 6 decembrie, în a doua parte a zilei. Deși proiectul Creativ înainte de cafea e tras pe dreapta, am ocazia să revin pe scaunul de intervievator într-un context pe care mi l-am făcut cu mânuță mea.
Până atunci, mă văd în continuare cu antreprenori creativi, doar că într-un format 1:1 via o plimbare luuungă făcută pe străzile și dealurile Iașului. Trec printr-un proces similar cu cel prin care traversam la Creativ înainte de cafea, doar că într-o formulă comprimată. Dar da, fac research, stau de vorbă cu oameni din jurul antreprenorului, iau notițe în alte întâlniri pe care le avem. Mi-am dat seama că deși experiența per se s-a terminat în forma aia, sunt, în continuare, curioasă să aflu poveștile acestor oameni.
Când unii dintre voi citiți aceste rânduri, eu cutreier orașul cu cineva a cărui narațiune vreau să o descos și să o înțeleg. Poate că sună egoist că fac asta doar pentru mine și persoana în cauză, dar cred că e cea mai echilibrată versiune pentru punctul în care sunt astăzi. Nimic nu bate magia de a privi pe cineva în ochi ore în șir și de a construi o lume doar a noastră.
🪢 Membri și non-membri
În cartea Brand Communities, pe care o recomand călduros, Carrie Melissa Jones face o distincție clară între members și outsiders. La o primă lectură, poate părea că abordarea asta duce la mai multă divizare, dar adevărul e că are tot sensul din lume. Diferențierea cu pricina oferă claritate pentru ambele tabere. Fără limita asta între cine sunt unii și cine sunt alții, comunitatea nu ar fi, de fapt, o comunitate, ci un grup de oameni adunați întâmplător într-un moment unic în timp și spațiu. Și e okay, dar este altceva.
Fiecare community builder își poate construi propriile criterii după care modelează această graniță. Pe termen lung, ce contează cu adevărat este consistența și încăpățânarea de a respecta tușa asta.
Dacă începi să derapezi, vei ateriza într-un punct în care nu vei mai ști, de fapt, cine sunt unii și cine alții. Și implicit cum să acționezi în relație cu fiecare. Mai mult, îi vei deruta pe toți și va fi aproape imposibil să construiești ritualuri. Cu atât mai puțin un sentiment de apartenență.
La Creativ înainte de cafea, împărțeam oamenii care se expuneau la experiența cu pricina în:
Membri: cei care veneau la aproape toate edițiile, care recomandau în cercurile lor, care își transformau dorința de a contribui în realitate.
Curioși: cei care veneau din când în când, de obicei fie de dragul invitatului, fie pentru că era o ocazie să facă altceva cu timpul lor liber într-o duminică dimineață.
Non-membri: cei care se plângeau că nu pot să ajungă. Lăsând ironia la o parte, e vorba despre cei care au venit o dată și oricum nu am reușit să ne conectăm și să aflăm lucruri unii despre alții.
Din fericire, cei din prima categorie erau cam 80%, ceea ce indică un grad ridicat de apartenență. Dacă pentru unii community builders acest procent înseamnă exclusivitate, pentru mine era un semnal clar că ce facem satisface o nevoie profundă.
Creativ înainte de cafea era o experiență în care tihna, transparența și vulnerabilitatea formau un puzzle perfect. Știam că doar dacă mare parte dintre oameni revin, voi putea să împing limitele, să încep să construiesc ritualuri și chiar să risc un pic mai mult.
👩🏻✈️ Onboarding, dar să știm și noi
La fel ca într-o companie, onboardingul are un rol specific: să te ajute să te familiarizezi cu oamenii, procesele, modul de lucru, cultura și specificitățile organizaționale. Dacă încerci să obții prea multe din etapa astea, nu faci altceva decât să te frustrezi.
Ca CPO la Pixelgrade (parcă a fost în altă viață), am picat și eu în capcana că onboardingul durează prea mult, că oamenii ar trebui să producă plus valoare mai repede, că bla-bla-bla. Mult trebuie pe care astăzi nu prea îl mai regăsesc în vocabular, dar mi-e limpede și că puneam presiune pe mine și pe ceilalți de pomană. Știu și de ce, dar asta e altă poveste.
Într-o comunitate, onboardingul poate lua diferite forme în funcție de natura ei (community of product, practice, interest). Există un numitor comun care pornește de la următoarele întrebări pe care orice potențial membru le are mai devreme sau mai târziu:
Cum mă înscriu în comunitate?
La ce mă expun dacă intru în comunitatea asta?
Ce se întâmplă după ce intru, cine mă îndrumă?
Cât de mare e comunitatea și cine mai face parte?
Există activități speciale pentru membri, cum aflu de ele?
E nevoie să contribui în vreun fel?
Dacă vreau să susțin, cum pot să fac asta?
Toate îngrijorările astea sunt zone excelente din care poți să faci un design de onboarding, adică un proces prin care cineva care intenționează să devină membru să îl parcurgă în cunoștință de cauză. În unele comunități, mai ales în zona tech, lucrurile sunt clare: există un code of conduct, un sistem de gamification, o platformă specială pentru interacțiunea dintre membri și-tot-așa.
În rândul comunităților offline, lucrurile devin un pic mai cețoase, însă poți să ai niște borne care să te ajute. Dau tot exemplul cu Creativ înainte de cafea nu pentru că este fără de păcat, ci pentru că îl cunosc inside-out pentru că am fost în prima linie.
Aveam ceea ce eu numeam continous onboarding adică la fiecare ediție treceam prin același proces care conținea câteva ancore, cum ar fi: descrierea evenimentului în care setam așteptările, mail-ul în care ofeream detalii din culise, din universul invitatului și făceam clare regulile casei, comportamentul de gazdă care își primește fiecare invitat, îi urează bun venit, dă niște borne ca să îi ajute să se aclimatizeze, reamintirea misiunii în intro-ul interviului, menționarea echipei și a felului în care fiecare contribui.
Deși 80% dintre participanți reveneau, nu am renunțat la proces și nici nu am ars etape. Era o ocazie să întăresc promisiunea făcută și să arăt cât de mult contează gesturile astea mici în economia experienței.
Independent de comunitatea pe care o reprezinți sau pe care ești tentat să o construiești de la zero, onboardingul dă tonul. Felul în care gândești călătoria asta își pune amprenta asupra fiecărui membru și face mai limpede cine e parte din poveste și cine este spectator.
Te încurajez să nu îți fie frică să le spui unora că ce construiești s-ar putea să nu li se adreseze, să nu fie pentru ei. E cel mai frumos cadou pe care poți să îl faci pentru că, de fapt, dăruiești timp. Iar asta e moneda cea mai prețioasă.
Cu lipici
—Oana
P.S. Ilustrație de Ilinca Roman ✨
💌 Dacă ai colegi, prieteni, vecini sau oameni din familie care crezi că ar lua ceva util din ce scriu aici, te rog spune-le să se înscrie la newsletter. Nu fac spam sau zgomot inutil. Nada, niente, nimic. Mulțumesc!