Evenimentele modelează comunitatea
De ce nu poți pune semnul = între eveniment și comunitate și la ce să fii atent atunci când organizezi întâlniri pentru membri.
Sunt la jumătatea cursului online The Art of Gathering, de Priya Parker. Are și o carte cu același nume, am citit-o, m-a influențat mult, am menționat-o și în edițiile anterioare. Nu aveam mari așteptări când m-am apucat de acest curs de 6 săptămâni. Tot ce voiam la momentul respectiv era o formă mai așezată de învățare. Să iau notițe, să fac scheme, să îmi chestionez propriul proces.
Mă bucur că am plonjat în universul ei. Deși mare parte din lecții sunt bazate pe conceptele pe care le prezintă și în carte, video-urile cu Priya, studiile de caz și suportul de curs împing limitele și duc conversația în profunzime.
Autoarea nu a insistat, cel puțin momentan, pe diferența dintre gatherings and communities, dar mi-a ridicat mingea la fileu pentru acest newsletter (apropo de unde vin unele idei de conținut). Mi-am propus să preiau subiectul și să ofer câteva argumente pentru care cele două concepte nu pot fi despărțite de semnul =, dar le-ar șade bine cu + între ele.
Câteva clarificări
Un eveniment poate fi orice. O zi de naștere, un teambuilding, un meetup, o petrecere de rămas bun și-tot-așa.
O comunitate, pe de altă parte, este un grup de oameni cu o identitate împărtășită și un sistem similar de valori care lucrează împreună la o misiune comună.
În cadrul unui eveniment, nu e obligatoriu ca oamenii să se ajute între ei. În economia unei comunități, asta reprezintă miza centrală, la care vrei să ajungi.
Evenimentele fac parte din ecosistemul unei comunități ca pretexte prin care membrii se cunosc, lucrează împreună, fac schimb de experiență, însă nu sunt suficiente. Necesare da, suficiente nu. Ca să își îndeplinească misiunea, o comunitate are nevoie de mai multe piese de puzzle.
Un exemplu de organizație care a reușit să construiască o comunitate via evenimente este Creative Mornings. Pretextul de întâlnire este seria de întâlniri matinale, la care vine un speaker, adesea din industriile creative, ține un discurs, există o componentă de QA și una de networking, atât la început, cât și la final.
Evenimentele sunt coloana vertebrală a comunității, dar aceasta din urmă nu ar exista în lipsa altor elemente: site-ul Creative Mornings, newsletter-ul, brandingul, accesul la agregatorul de joburi făcut special pentru tipologia lor de membri și tot așa.
La ce să te uiți dacă vrei să fii “artful gatherer“?
Indiferent că sunt stand-alone sau parte din dinamica unei comunități, evenimentele au puterea de a ne aduce împreună și de a face asta într-un fel memorabil. Cu alte cuvinte, de a oferi o experiență, nu doar de a ne aduna într-o cameră pentru câteva ore.
Eram familiară cu multe din sugestiile date de Priya Parker până la jumătatea cursului, dar asta nu înseamnă că am reușit, mereu, să le pun în practică așa cum ar fi trebuit. Asta îmi arată, încă o dată, că evidentul e cel mai ușor de ratat și că fix pentru asta sunt bune astfel de cursuri. Mă ancorează, îmi readuc perspectiva pe care am rătăcit-o, îmi amintesc să mă concentrez la ce e nevoie pentru punctul în care sunt. Bonus: orice comunitate are nevoie de o echipă la cârma ei. Ideal, cât mai variată în abilități și cunoștințe.
❤️ “Make purpose your bouncer“
Sunt multe exemple în favoarea articulării unui scop: de ce este important, cum te ajută să iei decizii, cum să îl formulezi, când e nevoie să îl transmiți out loud și când e suficient să îl știi doar tu, cel care organizează evenimentul cu pricina.
Îmi amintesc că am fost nevoită să iau niște decizii controversate la Creativ înainte de cafea și mă agățam constant de ce mi-am propus să obțin și de promisiunea pe care am făcut-o celor care au decis să se alăture. Nu a fost ușor, s-a lăsat cu niște supărări pe parcurs, dar n-am regretat nicio secundă că am protejat scopul per se.
Scopul trebuie să:
fie răspunsul la motivul pentru care organizezi un eveniment (the why)
îți dea o pistă cu privire la ce fel de rezultat vrei să obții și cum vei ști dacă a ieșit cum îți imaginai (adică vine și cu niște limite la pachet)
specific și clar, indiferent că îl articulezi public sau îl ții pentru tine.
🪴 “Rooms come with scripts“
Îmi amintesc că ideea asta, formulată diferit în carte, a fost momentul meu de aha atunci când puneam cap la cap piesele Creativ înainte de cafea. De acolo și încăpățânarea de a face primele ediții într-o încăpere la care să pot să închid ușa și să transmit că — Okay, acum suntem doar noi și lumea pe care o construim împreună vreme de câteva ore. În continuare, consider că acesta a fost unul dintre cele mai puternice gesturi din toată experiența și nu aș renunța ușor la el în contexte viitoare.
Locul de întâlnire trebuie să:
fie relevant pentru natura evenimentului pe care îl organizezi (una este o zi de naștere, alta un meetup din zona tech)
se alinieze la experiența pe care o promiți: e una de entertaining, învățare, ascultare, lucrat împreună?
întărească sentimentul oamenilor că este important să fie acolo și că împreună cu ceilalți construiesc un univers doar al lor.
🧮 “The Math and the Poetry“
Nu mai știu câți m-au încurajat să cresc Creativ înainte de cafea și să duc experiența în săli mai mari, fie ele de teatru sau de conferință. Să depășesc pragul de 50-60 de membri și să vizez audiențe mult mai mari.
Singurul exemplu de experiență care a crescut și a rămas autentică (pe care o știu și la care am participat direct, desigur) este The Power of Storytelling. Acolo am râs și am plâns cu 500 de oameni fără să mă simt outsider. Dimpotrivă.
Așadar, știam că se poate. Doar că eu voiam altceva. Alt tip de experiență, de feeling, de conversație, de profunzime. Nu înseamnă că era imposibil dacă depășeam 60 de membri, ci că asta a fost alegerea mea la momentul cu pricina. Eram foarte conștientă de ce pierd și câștig deopotrivă.
Dimensiunea unui eveniment trebuie să:
să te ajute la îndeplinirea scopului, nu să fie o piedică (vrei o conversație in-depth, bazată pe ascultare și povești vulnerabile, în care oamenii să se conecteze?)
fie ancorată în structura evenimentului, cu tot ce înseamnă, astfel încât să nu arzi etape sau să repezești publicul în vreun fel
vizeze nivelul de densitate al grupului, astfel încât să nu sufoce, dar nici să nu creeze și mai multă distanță între participanți.
Dacă urmează să organizezi un eveniment în viitorul apropiat (nu contează dimensiunea sau pretexul pentru care faci asta, dacă este vorba despre o serie sau unul izolat, stand-alone), te încurajez să fii atent măcar la cele trei idei menționate mai sus. Și dacă ai timp, fă-ți cadou cartea scrisă de Priya Parker și dă-i o șansă cu pixul și foaia lângă tine. Ai să înțelegi rapid de ce timpul e cea mai prețioasă monedă.
Iar dacă îți pot fi de ajutor în construirea unei experiențe memorabile și cu impact pe bune, dă-mi de veste la oanafilip@hey.com. Îți răspund cu drag după ce revin cu picioarele pe pământ. Momentan sunt cocoțată într-un vârf de deal din Bucovina, de unde, așa cum a spus gazda, activitatea preferată este uitatul la cum trec norii pe cer.
Cu lipici,
—Oana
P.S. Quotes & photos credits: Priya Parker, The Art of Gathering
🍯 Resurse lipicioase
Am ajuns să fim niște lurkers în mediu digital pentru că lipsește major componenta social din social media.
Mi-am dat seama că, în curând, se împlinesc 13 ani de când am pornit sertarul #astăzimi-aplăcut și mă gândesc că poate e timpul să celebrez (nu, nu vreau un sertar acasă).
Studiile de caz din The Art of Gathering mi-au amintit de The Good Ancestor, de Roman Krznaric, o carte pe care am devorat-o:
“A legacy is not something that we leave but something we grow throughout our lives. It is not just a bequest written into a will, but a daily practice. We grow out legacy as parents and friends, as workers and citizens, as creators and activists and as members of communities. It is about being mindful of the consequences of our actions into the distant future, whether through the way we shop or the way we vote. It is about passing on a world that is fit for the flourishing of life.”