Conversație cu lipici cu Arsenal România Supporters Club
Am stat la povești cu 3 ‘‘fellow gooners’’ care ne amintesc că fotbalul micșorează distanțele dintre noi.
Înainte să plonjezi într-o poveste despre identitate, pasiune și multă camaraderie, las aici un gând despre primul Ask Me Anything pe care l-am făcut ca să răspund la curiozități legate de Community Building Takeoff.
Pe scurt, mi-a plăcut mult. Pe lung, cred că astfel de întâlniri merită făcute mai des și ambalate în fel și chip. AMAs pot fi o ocazie bună de dezbătut spețe de community building într-un format un pic mai relaxat, dar la fel de valoros. Mai fac. 🤭
Prima oară am aflat despre Arsenal România Supporters Club de la jurnalista Andreea Giuclea. Între timp, am ajuns să prezint comunitatea sub forma unui studiu de caz ori de câte ori am avut ocazia. Deși mega intuitiv, fac o treabă excelentă pe multe paliere — de la ritualuri extrem de valoroase la procese de co-creare cu membrii ARSC.
Am povestit cu Tudor Dumitrescu, Andreea Cio și Alexandru Avram despre ce îi ține pe ‘‘Romanian Gooners’’ împreună, cum și-au extins prezența în 11 orașe din țară și în ce fel li s-a modelat percepția despre a fi împreună.
Urmează o conversație in extenso, din care afli cum pasiunea pentru Arsenal, dar, mai ales pentru fotbal, a fost transformată într-un stil de viață și o comunitate care îi împlinește pe membri într-un fel cum nimic altceva nu ar putea să o facă. ⚽️
Sunt 15 ani de când a apărut Arsenal România Supporters Club. Cine a stârnit povestea și face treabă la firul ierbii încă de la început?
Povestea a început online, după sezonul „Invincibililor”, finala UEFA Champions League cu Barcelona din 2006 și vizita lui Arsenal pe Ghencea în 2007. Internetul a conectat din ce în ce mai mulți fani ai echipei lui Wenger pe diverse forumuri. Un grup de entuziaști, printre care Teo, Paul, Daniel, Cătălin și Andrei, a început să organizeze dezbateri și discuții despre echipă.
Teo a fost pionierul și a organizat prima întâlnire live în București, pe 3 octombrie 2010, la un meci cu Chelsea. Eu am intrat în peisaj o săptămână mai târziu, iar de atunci, fanclubul s-a extins în 11 orașe din România, cele mai active fiind București, Cluj-Napoca și Timișoara.
Timp de 7-8 ani, Teo a fost președintele nostru și a coordonat împreună cu Marius, Roxana, Paul și cu mine acțiunile din club. Ștafeta a fost preluată apoi de Roxana, care cred că a fost și prima președintă de fanclub din România din 2018 și până anul trecut. În urma alegerilor din cadrul comunității noastre, am fost desemnat să ajung în această poziție.
Ce ne aduce împreună este fix bucuria de a întâlni oameni care împart nebunia de a susține clubul din Nordul Londrei. În cele din urmă, ne dăm seama că nu suntem singurii
care îi susțin pe Tunari.
— Tudor
Care a fost prima activitate a clubului și câți oameni au participat la ea?
Cred că primele acțiuni au constat în articolele pe care colegii noștri le semnau pentru diverse publicații online, activitatea de pe forumuri și apoi au urmat întâlnirile față în față. La prima întâlnire oficială, atunci s-a și născut fanclubul nostru, au participat aproximativ 8-10 persoane.
Eram în Bucuresti pentru vizionarea partidei cu Chelsea. Ulterior, Cluj-Napoca a devenit un punct de întâlnire datorită lui Paul, iar treptat, clubul s-a extins în alte orașe. Dacă ar fi să numesc o activitate cu adevărat importantă, aceasta a fost prima ediție a adunărilor noastre naționale (NG-urile). A avut loc în toamna lui 2013 la Brașov, unde pur și simplu nu-mi venea să cred că întâlnesc peste 70 de tunari din toate colțurile țării. La următoarele ediții, am văzut cum depășim constant borna de 100 de persoane.
Ce vă aduce astăzi împreună, mai departe de privitul meciurilor? Aveți ritualuri sau obiceiuri pe care le faceți consistent?
Sunt sigur că la un nivel subconștient, toți rezonăm cu valorile acestui club și cu povestea sa unică. Ce ne aduce împreună este fix bucuria de a întâlni oameni care împart nebunia de a susține clubul din Nordul Londrei. În cele din urmă, ne dăm seama că nu suntem singurii care îi susțin pe Tunari.
Fiecare comunitate are un grad ridicat de libertate, dar activitățile sunt în mare parte, similare între orașe. Un caz special este chiar Piatra Neamț — pentru mulți ani am
avut un singur membru activ, unul dintre cei mai vechi chiar, care a reușit să atragă și alti microbiști în jurul său.
— Tudor
Chiar sunt curios dacă există cumva o linie subțire între obiceiuri și superstiții. Unii dintre noi preferă să vină la pub cu ceva mai mult timp înainte de fluierul de start, alții stau mereu în fix același loc, în timp ce câțiva poartă întotdeauna însemnele clubului, indiferent de ziua și ora la care este meciul programat ori de locul unde îl vizionează. Printre obiceiuri pot menționa și cântecele pe care le cântam și arborarea bannerelor și a steagurilor proprii ca să transformăm fiecare meci într-o experiență autentică.
Ce reușită a ARSC te face mândru și dornic să o transmiți de la o generație la alta?
Faptul că observ, de ani de zile, oameni care, indiferent de vreme, oră și loc vin să se întâlnească pentru a urmări împreună echipa pe același ecran sau care străbat un număr considerabil de kilometri doar ca să vadă un meci alături de ceilalți Tunari din comunitate e ceva ce o să apreciez întotdeauna.
Un lucru care mă bucură este faptul că suntem menționați în paginile fostei reviste Arsenal ori în programul de meci. Chiar recent, în programul meciului de FA Cup dintre Arsenal și Manchester United, a fost publicat un articol despre ARSC.
Poate cea mai mare reușită este atunci când ne implicăm în cauze umanitare. Un exemplu este tradiționalul eveniment caritabil din luna decembrie, un quiz la care invităm să participe și celelalte fancluburi din România, microbiști și jurnaliști sportivi, pentru a realiza fapte bune.
A contat mult să aflu și să văd că mai există fellow gooners pentru care Arsenal nu înseamnă doar unsprezece băieți care dau cu piciorul în minge, ci un club cu un set de valori și anumite principii care ți-au fost mereu ghid în viață.
— Alexandru
Cum sunteți organizați, care sunt sursele de finanțare și cum decideți în ce investiți resursele pe care le obțineți?
Sursele noastre de finanțare provin în principal din cotizațiile membrilor, iar cea mai mare parte a sumelor, aproximativ 90%, acoperă costurile produselor personalizate oferite la înscriere. ARSC nu este un proiect gândit pentru profit, iar restul fondurilor sunt folosite pentru organizarea Adunărilor Naționale.
Organizarea este bazată pe o echipă de reprezentanți ai fiecărui oraș activ, alături de un board central care planifică și coordonează acțiunile la nivel național.
În câte orașe sunteți prezenți și cum funcționează sub-comunitățile?
Arsenal Romania Supporters Club este reprezentată în 11 orașe din țară, iar fiecare sub-comunitate este intitulată “branch” și are un coordonator local, de obicei cel mai activ sau experimentat membru din acea zonă. Fiecare comunitate are un grad ridicat de libertate, dar activitățile sunt în mare parte, similare între orașe. Un caz special este chiar Piatra Neamț — pentru mulți ani am avut un singur membru activ, unul dintre cei mai vechi chiar, care, într-un final, a reușit să atragă și alti microbiști în jurul său.
Acum 5 ani ați scos Despre noi — eu și Arsenal, prima carte sportivă semnată de un fanclub din România. Ce ați vrut să obțineți cu acest produs editorial și cum a fost procesul de colaborare?
Prima antologie sportivă editată și publicată de vreun fanclub din România despre activitatea sa și a echipei din Londra a venit cu mulți ani în urmă. Marius, din păcate astăzi nu mai este alături de noi, unul dintre membri fondatori ai fanclubului și printre cei mai îndrăgiți ‘‘Romanian Gooners’’, obișnuia să publice diverse cronici pe blogul său. Am fost suprinși de simplitatea, sinceritatea și calitatea textelor sale, încât, la finalul unui sezon competițional, i-am spus că ar fi bine să scoată o carte, cu articolele de pe blogul său.
Ideea s-a concretizat altfel față de cum ne-am gândit inițial, respectiv printr-un omagiu adus lui — i-am publicat textele în cartea pe care am editat-o. Pentru cea de-a a 10-a noastră aniversare ne-am gândit să facem ceva special pentru comunitate și, în același timp, am reușit să ducem ideea cărții până la capăt. Textele acoperă chiar primii zece ani ai fanclubului nostru, în paralel cu evoluția Arsenal.
Oamenii au nevoie de conexiuni, iar conexiunile cu ceilalți suporteri ai lui Arsenal te fac să te simți mai aproape de echipă și îți amplifică trăirile (bune și rele) în timpul meciurilor.
— Alexandru
A fost posibil doar cu implicarea mai multor tunari din comunitate pentru că și perioada de după dispariția lui Marius a trebuit completată cu texte noi, la care au contribuit Andreea, Alex, Paul, Marcu și alți câțiva tunari, dar și a lui Carmen, care ne-a oferit un imens sprijin cu editura și tipografia. O muncă în echipă ce se află acum pe rafturile a multor fani Arsenal din România și care, în curând, o să fie disponibilă și in format audiobook.
Dacă ai avea o superputere prin care să faci și mai mult bine pentru ARSC, ce ai alege să faci?
Abonamente pe toată viața tuturor membrilor ARSC, pe Emirates Stadium. :))
By design, comunitățile sportive sunt printre cele mai coerente și sănătoase. În ce fel îți îmbunătățește viața ARSC?
Andreea: ARSC mă face să mă simt mai aproape de echipa din Londra. E imposibil să ajungi la toate meciurile jucate pe Emirates. Dar poți să te întâlnești sau pur și simplu să fii într-o conexiune cu oamenii din România care iubesc Arsenal. Și simțind aceste conexiuni, ne construim un mic Emirates aici, în țară.
Eram martora unui final de eră și știam că va rămâne un moment emoționant din istoria lui Arsenal. Mă uitam în jur și le observam reacțiile prietenilor mei. E ceva ce nu voi uita niciodată. Ceva simplu, dar valoros. A fi împreună în momente de care ne vom aminti peste mulți, mulți ani.
—Andreea
Alexandru: Oamenii au nevoie de conexiuni, iar conexiunile cu ceilalți suporteri ai lui Arsenal te fac să te simți mai aproape de echipă și îți amplifică trăirile (bune și rele) în timpul meciurilor. Pe lângă asta, prin Arsenal am cunoscut oameni faini pe care nu i-aș fi putut cunoaște în mod normal și cu care mi-am făcut amintiri pe care nu le voi uita niciodată. De asemenea, uitându-mă în spate, realizez și cum micile activități de voluntariat pentru ARSC m-au ajutat indirect în carieră.
Cum ai aterizat în fanclub și care este experiența cea mai valoroasă pe care ai avut-o până acum?
Andreea: Am ajuns în club după un turneu de FIFA la care a participat fratele meu (și pe care l-a și câștigat). Apoi am început să merg la meciuri în Mojo, casa suporterilor Arsenal din București, și acum, chiar dacă nu mai ajung atât de des acolo, am rămas cu prietenii și cu amintiri frumoase.
Cea mai valoroasă experiență pe care am avut-o până acum este ziua în care Arsène Wenger și-a luat la revedere de la suporteri. În mai 2018, nu a respirat nimeni preț de câteva secunde bune la Mojo, unde ne-am întâlnit toți să vedem meciul cu Burnley. Eram martora unui final de eră și știam că va rămâne un moment emoționant din istoria lui Arsenal. Mă uitam în jur și le observam reacțiile prietenilor mei. Și e ceva ce nu voi uita niciodată. Ceva simplu, dar valoros. A fi împreună în momente de care ne vom aminti peste mulți, mulți ani.
Alexandru: Țin minte că pe la începuturile comunității s-au pus bazele site-ului Arsenal Romania. Eu având mereu idei și fiind pasionat de a le pune pe „hârtie”, m-am implicat ca să scriu despre club și comunitate și a încerca să cresc și să promovez imaginea lui Arsenal și Arsenal România.
A contat mult să aflu și să văd că mai există fellow gooners pentru care Arsenal nu înseamnă doar unsprezece băieți care dau cu piciorul în minge, ci un club cu un set de valori și anumite principii care ți-au fost mereu ghid în viață.
Prima întâlnire națională a fanilor Arsenal din România a fost ca o confirmare că toate conexiunile care existau în online sunt reale și că toți oamenii ăia cu care discutai diverse pe net despre Arsenal există, iar relația cu ei este transpusă excelent și natural în offline.
— Alex
E ceva greu de perceput din exterior și care ține de cultura intimă a fiecărui club de fotbal, ceva pe care Dennis Bergkamp, una din legendele lui Arsenal, a reușit să o explice mai bine: ‘‘When you start supporting a club, you don't support it for its trophies, its players or its history. You support it because you find yourself in it, you have found a place where you feel like you belong.’’
Ce îți iei și cum contribui la întâlnirea anuală a suporterilor Arsenal din România?
Andreea: Din păcate, sper să pot repara asta la întâlnirea viitoare, nu am contribuit cu mai mult de cuvinte scrise despre eveniment. Aici este povestea întâlnirii naționale care a avut loc la Cluj, în 2019. Țin să le mulțumesc celor care se implică activ în organizarea și plănuirea acestor întâlniri anuale, în frunte cu Dumi. E vorba de mai mult decât a fi pasionat de Arsenal, e mult efort, timpul pe care îl pui în joc, emoții, răbdare și dedicare. Indiferent de distanța dintre noi. Și aici mă refer la Roxana, care acum locuiește în SUA, dar ajută în continuare comunitatea ARSC.
Ce întâmplare din fanclub a avut impact asupra ta și a devenit un motiv puternic de a continua călătoria în ARSC?
Andreea: Cred că prietenia e întâmplarea. O întâmplare care s-a desfășurat în mai multe acte și care a depășit zona terenului de fotbal. Am cunoscut oameni cu care am râs, am dansat la petreceri, am împărtășit momente frumoase, dar și dificile, am învățat lecții despre victorii și înfrângeri. Arsenal a fost un context să ne întâlnim. Și pentru asta îi mulțumesc fotbalului.
Alexandru: Prima întâlnire națională a fanilor Arsenal din România a fost ca o confirmare că toate conexiunile care existau în online sunt reale și că toți oamenii ăia cu care discutai diverse pe net despre Arsenal există, iar relația cu ei este transpusă excelent și natural în offline. Ca la un first date cu cineva cunoscut în online. Din păcate, lumea fotbalului e dominată de bădărănie, așa că să vezi că se poate și altfel a fost o ușurare și un motiv bun de a continua călătoria în ARSC.
Dacă ar fi să oferi un singur motiv pentru care fanii echipei ar trebui să intre în comunitate, care ar fi acela?
Andreea: În ARSC ești sigur(ă) că vei câștiga ceva. Indiferent de scorul de pe tabelă și titlul Premier League după care încă alergăm suspinând, dacă faci parte din comunitate câștigi prieteni și bucurie.
Alexandru: Sunt multe motive, dar dacă e să aleg doar unul, o să menționez aici motivul egoist. Dacă ești membru al comunității, ai șansa cea mai mare la costul cel mai mic de a primi bilete la meciurile de acasă ale lui Arsenal. Ceva ce poate sună simplu de realizat, dar care e incredibil de complicat în fotbalul-afacere din ziua de azi.
Văd atât de des fani ai echipei care vizitează Londra și ne întreabă pe noi, membrii comunității, dacă diverse site-uri dubioase sunt sigure sau nu pentru achiziția de bilete. Pentru o cotizație modică la începutul fiecărui sezon, orice fan care vrea să meargă la meciurile de pe Emirates poate scăpa de grijile astea și susține o comunitate care de peste un deceniu a promovat valorile lui Arsenal în România.
În vremuri de dezbinare, neputință individuală și colectivă, stigmatizare, anxietate și incertitudine de toate felurile, povestea Arsenal România Supporters Club e ca o rază de lumină care intră pe geam într-o dimineață senină de primăvară. Îmi dă speranță că încă mai știm ce înseamnă să fim împreună și reușim să mai construim containere care să scoată la suprafață darurile fiecăruia.
Sportul în general și fotbalul în special ne învăță din plin cum să ne reapropiem cu grijă, să ne conectăm cu sens și să fim alături indiferent de rezultat. Ceea ce vă doresc și dvs., celor care construiți comunități sau sunteți parte din ele. Astăzi mai mult ca niciodată.
Cu lipici,
— Oana
Eu sunt mare fan Arsenal si nu stiam de ei, thanks :)