Despre forța de a continua munca în comunitate
Felicitări pentru ce ai făcut până acum, nu doar pentru ce ți-a ieșit pentru că și efortul merită celebrat. Iar acum, construiește un spațiu generos pentru visare și eliberare.
Hey!
Le mulțumesc celor care au aterizat în gașca de cititori și s-au lipit de poveștile din newsletterul meu. Mă bucur că încep să apară mai multe capete de ață pentru o poveste mai complexă despre comunități și community building.
Unii dintre voi faceți deja munca asta, dar poate nu știți că așa se numește. Iar cei mai mulți doriți să înțelegeți mai bine cum puteți să fiți mai eficienți pentru că vă simțiți copleșiti de responsabilitățile față de comunitate. În orice scenariu ați naviga, există soluții. Nu rețete, ci soluții. Pe unele dintre ele le voi transforma în articole, pe altele îmi propun să le adresez diferit (workshop-uri sau sesiuni de AMA — ask me anything, de exemplu).
🔖 Notiță
Scriu acest newsletter după ce tocmai am publicat fotografiile făcute de Tudor Șanta la interviul-live pe care l-am avut cu Cristi Lupșa de la DOR la Iași. A fost un cadou pe care l-am împachetat împreună cu mai mulți antreprenori creativi pentru comunitatea de cititori de aici.
Timp de două ore, am povestit despre finaluri, despre începuturi, despre nevoi pe care nu știm cum să le acoperim prin activitatea noastră, despre schimbări prin care trecem individual și colectiv deopotrivă, despre lecții învățate dureros și curajul de care avem nevoie ca să continuăm.
Mi-am propus ca ediția de astăzi să fie într-un spirit similar cu ce am trăit în seara cu pricina. E mai mult un eseu personal decât un articol educativ per se, dar sper să îți iei ce ai nevoie.
Și iertare că am ratat ediția de wekendul trecut. Am avut parte de o experiență intensă, la munte, în Bucovina, unde am văzut ce forță poate să aibă un grup de oameni adunați cu sens. S-a lipit de buzunarul de la vestă într-un mare fel, așa că sper să vă bucurați pentru mine. 🤍
Acum poate mai mult ca oricând
Avem nevoie de comunități locale acum poate mai mult ca oricând. Am spus asta și octombrie anul trecut, o zic cu mare încredere și la final de 2022.
Cu cât simți că îți este mai greu să te conectezi, să găsești oameni alături de care să îți transformi ideile în realitate, să începeți proiecte împreună, să contribui la a bigger purpose, să ieși din casă ca să cunoști makers diferiți de tine, să negociezi limite și alte asemenea, cu atât e mai mare apetitul pentru comunități.
Toate astea indică un deficit mare de împreună și vorba lui Papa — andiamo insieme este singura soluție câștigătoare pe termen lung.
Chiar dacă popularitatea comunităților digitale mai îmblânzește un pic din foamea de apartenență, nu este suficient. Digitalul are niște limite uriașe în crearea de relații autentice, de ritualuri firești și tot așa. După doi ani de pandemie și aproape unul de război la capătul patului, dorința de conectare în lumea reală țâșnește la suprafață în tot felul de forme. Unele mai blânde, altele mai brutale.
Știu că ai obosit (până de curând mergeam și eu pe sârma asta foarte fragilă), știu că pare că nu are sens, știu că rezultatele vin greu și foarte greu în breasla asta, dar chiar avem nevoie de comunități în proximitatea noastră fizică.
Nu înseamnă să îți pui la bătaie mai multe resurse decât simți că ai. Nu e nevoie de promisiuni intergalactice ca să faci o diferență semnificativă. Nu e cazul, nici măcar, de reinventări spectaculoase. Ci de a continua.
Iar a continua nu înseamnă să nu iei pauze. Dimpotrivă. Le poți integra în procesul tău, eu însămi fac asta la momentul actual. În același timp, există și altfel de oportunități prin care poți contribui. Pentru mine, a fost întâlnirea cu comunitatea de cititori DOR de la Iași. Mi-a dat muuuuult mai mult decât mi-a luat, iar pentru asta sunt recunoscătoare.
Pauza în care încă mai aflu și revenirea în arenă prin prisma dialogului cu Cristi mi-au oferit ocazia să dau zoom out. MULT. Și de acolo, din spațiul ăla de claritate și limpezime, am ajuns să apreciez mai mult toți anii ăștia în care I showed up într-un fel armonios over and over again. Iar asta m-a adus astăzi într-un punct în care am conștientizat și acceptat că munca de community building nu trebuie să însemne o cursă F1 cu pedala la podea.
Pot exista pauze de respiro, echipe noi, perspective diferite, mai multă joacă, experiențe mai apropiate de cine sunt și devin.
Nu știu când și în ce formă voi recompune puzzle-ul meu de community builder în 2023, dar ceva (și cineva) îmi spune că e prea integrată munca asta în misiunea personală ca să o las deoparte. Și că voi găsi o cale. Sau mai multe. Din fericire, m-am regăsit pe mine și de acolo au început să mi se deschidă tot felul de lumi pe care abia aștept să le explorez.
La final de an, te încurajez să îți dai un tap on the shoulder pentru tot ce ai făcut, nu doar pentru ce ți-a ieșit ca rezultat măsurabil (și efortul merită celebrat) și să creezi un spațiu generos pentru visare, odihnă și eliberare. Îl meriți fără doar și poate.
La eveniment, artistul ieșean Radu Carnariu ne-a povestit despre contextul în care a apărut lucrarea transformată în sticker-ul de mai jos. E o metaforă puternică pentru realitatea de astăzi, care da, e shitty, e fragilă, e incertă, dar transformată într-un telescop ne încurajează să ne uităm la stele și să dăm frâu liber imaginației.
Asta nu implică automat o abordare mesianică, ci, mai degrabă, un alt fel de mod de a avea impactul pe care ni-l dorim. Poveștile sunt, fără doar și poate, una dintre cele mai puternice forme de a oferi și de a primi curaj, tocmai pentru că ne amintesc la tot pasul că nu suntem singuri.
Chiar nu suntem.
Să ai parte de sărbătorile pe care ți le dorești și să asculți mai mult și mai atent în perioada asta — părinți, frați, parteneri, prieteni, colegi, vecini sau pe cineva complet necunoscut, care te oprește pe stradă ca să te întrebe cât e ora.
Curiozitatea asta o să îți îmbogățească viața în feluri neașteptate și o să îți dea energie pentru 2023. 🌲
Cu lipici
—Oana
P.S. Ilustrație de Ilinca Roman ✨
💌 Dacă ai colegi, prieteni, vecini sau oameni din familie care crezi că ar lua ceva util din ce scriu aici, te rog spune-le să se înscrie la newsletter. Nu fac spam sau zgomot inutil. Nada, niente, nimic. Mulțumesc!