"Oana's back" și de ce intenția cântărește atât de mult
O intervenție în comunitatea locală de antreprenori, bucuria de a revedea prieteni și câteva gânduri la final de an.
Replica îi aparține lui Igor Rotaru și a venit la finalul evenimentului — Rolul comunităților în lumea startupurilor, semnat de Rubik Hub. Am purtat pălăria de moderator printre cinci vorbitori care reprezintă piese diferite dintr-un ecosistem mai mare. Liantul este preocuparea pentru comunitate, indiferent de forma pe care o ia: un business community-led, evenimente pentru oamenii din tech sau o suită de programe pentru cei care vor să se arunce în oceanul startupurilor.
"Oana's back" a fost, poate, cel mai frumos compliment pe care l-am primit în contextul cu pricina. Și nu pentru că a venit ca o validare care mi-a prins bine, ci pentru că mi-a confirmat că fac my best work când există o intenție bine articulată. Din partea mea sau a celor alături de care pun osul la treabă. Altfel, jocul devine neinteresant.
Îi mulțumesc lui Igor (btw, noi am făcut coaching împreună acum mai mulți ani și mi-a fost de mare ajutor) și Georgianei Vieru pentru invitație și cum am construit împreună intervenția mea din eveniment. 🫶
Intenția ≠ planul complet sau perfect
Având în vedere realitatea din tranșee, dinamica și nivelul de incertitudine, cred că singura ancoră care contează în inițierea a orice într-o comunitate este primul pas. Dacă ai deja mai mult de 2-3, mi-nu-nat. Dar nu te aștepta să pornești la drum cu tot puzzle-ul pentru că pierzi timp, te păcălești și, în cele mai multe cazuri, nu te mai apuci deloc.
Pentru mine, intenția înseamnă, mai degrabă, un soi de bigger why. Dacă vibrez la ăla, reușesc să navighez prin necunoscut și să mă adaptez pe parcurs. Până la urmă, fix asta am făcut și la evenimentul celor de la Rubik Hub, pe care l-am deslușit în timp ce avea loc per se.
Încăpățânarea mea a fost să discutăm, pe bune, despre comunitate și să lăsăm romantismul care, de prea multe ori, ne împiedică să ne uităm la probleme și la ce doare. Ne ține captivi într-un soi de miraj care nu ne ajută să facem mai bine.
Cred că felul în care am croșetat dialogul, întrebările pe care le-am ales, curiozitatea și curajul (inclusiv de a împărtăși propriile greșeli) l-au determinat pe Igor să-mi spună "Oana's back" într-un ton de celebrare. Și lui, la fel ca și mie, ne lipsesc contextele care să depășească superficialul, primul layer, ambalajul. Avem nevoie de conexiune, de profunzime, de rădăcini, iar la astea ajungem dacă acceptăm să avem și conversații dificile.
Intenția este și combustibilul care alimentează motorul atunci când lucrurile nu sunt ușoare, nu se leagă sau nu au sens. O strategie care sună brici pe hârtie nu poate garanta mare lucru, la fel cum dorința de a acționa doar în condiții clare indică o toleranță extrem de mică la risc. Ceea ce este okay, dar, așa cum spuneam și la întâlnirea din comunitate, hai să respectăm proprietatea termenilor și să fim onești. Salvăm timpul și energia tuturor.
Acum, mai mult ca oricând, creatorii de orice fel, dar în special cei care sunt la cârma comunităților, petrec mai mult timp în șlefuirea intenției. În 11+ ani de experiență în spațiul ăsta de joacă am avut ocazia să remarc o anumită maturizare a breslei, iar la asta contribuie și faptul că narativul s-a schimbat de la doing more la doing better. Și, cu un pic de noroc, la doing together.
În 2024, în loc să te diluezi în 5-6 verticale comunitare, poate îți faci curaj să investești timp, energie și spațiu mental în 1-2. Și să o faci with an open heart cât de bine poți tu, orice ar însemna asta. Deși totul din jurul nostru ne îndeamnă să avem plase peste plase de siguranță, cred că cei care sunt dispuși să își mărească banda de risc și, din când în când, să mai spună cu voce tare — I will figure it out — trăiesc vieți (sau măcar bucăți) mai împlinite și mai armonioase.
Cam asta a fost lipiceala pe anul ăsta. Le mulțumesc celor aproape 2000 de cititori, apreciez că ați dat like & share (oricât de siropos ar suna), le-ați spus prietenilor și mi-ați scris. Cu voi aproape, aventura asta încă are sens.
Revin cu povești despre ce înseamnă universul de community building și transformările mele în direcția asta în ianuarie 2024. Îmi ofer luxul de a nu face vreo promisiune cu privire la dată per se, dar sper că și următoarele newslettere își vor croi drum spre tine.
Te încurajez să celebrezi victoriile mici și mari pe care le-ai obținut în comunitatea ta și să îți dai voie ca la anul să explorezi mai mult și mai cu intenție. Cheers!
Cu (sc)lipici, 🎄
—Oana
P.S. Ilustrație de pe vremea Upstairs Community