Conversație cu lipici cu Răzvan Crișan
Despre proiectul Localnicii (între timp a apărut și Localnicele), despre nevoia de a aduna antreprenorii din ospitalitate și de a le oferi o voce comună.
Hey!
Parcă au trecut două luni, nu două săptămâni, de la ultima ediție a acestui newsletter. Cred că sentimentul ăsta vine din cât de intens a fost tot ce s-a întâmplat de atunci.
Povestea despre identitatea de brand a orașului Iași și reacția comunității locale, dar nu numai, a făcut ca episodul cu pricina să se aleagă cu cele mai multe view-uri, adică vreo 2000. M-au bucurat mult comentariile publice și mesajele private deopotrivă. Mi-au dovedit, încă o dată, câtă nevoie avem de context și de un dialog în care să ne auzim reciproc. Vă mulțumesc!
🔖 Notiță
Îl urmăresc pe Răzvan Crișan încă de pe vremea Asociației Oricum, probabil primul ONG din România care a inițiat un dialog cu sens în zona industriilor creative și culturale. A doua organizație a fost Asociația Industrii Creative din Iași, sub umbrela căreia am făcut mai multe proiecte, printre care Creative Coffee și Atelierul Produselor Creative.
Sunt peste 10 ani de când îi urmăresc activitatea. Rezonez mult cu ce face nu doar pentru că ni se suprapun anumite interese și preocupări în zona de antreprenoriat creativ și community building, ci și pentru că are o voce de care simt că avem mare nevoie. Sper ca prin newsetterul de astăzi să o amplific așa cum se cuvine.
Un localnic bun e onest, mereu preocupat să fie mai performant în ceea ce face, investește în identitatea sa și livrează la timp produsul promis. Comunitatea, în schimb, este gașca de colegi de grupă cu care îți place cel mai mult să te joci.
Conversația de mai jos a avut loc în scris via mai multe sesiuni de follow-up pentru că Răzvan nu stă locului. Se ocupă de Kane Group, unde este Co-fondator și CEO, ține frâiele la proiectul Localnicii, modelează industria ospitalității din RO și-tot-așa.
Ai un ritm alert din 2005, când ai pus pe roate Asociația Oricum. Ce-i relevant de știut despre tine astăzi?
Tot antreprenor am rămas, tot în industriile creative activez căci pentru mine ospitalitatea este o industrie creativă, în special prin prisma felului în care am ales să gândesc proiectele.
Am crezut și continui să cred că împreună suntem mai puternici.
Unde simți că ai mișcat lucrurile în față și unde încă nu îți iese?
Ce am înțeles încă de la începuturile mele antreprenoriale este că îmi doresc să îi pun pe cei din jurul meu în valoare. Spre disperarea multor investitori și bănci cu care lucrez, mereu aleg să poziționez „produsul” pe primul loc și nu profiturile în sine.
Sigur că e foarte important să faci bani și să returnezi investițiile pentru că altfel nu mai faci nimic, dar mult mai important este să gândești în termeni de awesome product. În cazul ospitalității, pentru mine, awesome product = echipe super motivate.
Spre deosebire de alte domenii în care poți prezenta o imagine mai roz decât realitatea, în ospitalitate oricine poate verifica în orice moment dacă pizza e ce trebuie, cafeaua este bună și serviciile sunt pe măsură promisiunii. Mă bucur că în cele mai multe cazuri ne iese.
Eu o sa fiu mereu „nemulțumit” și dornic de mai bine, cred că ăsta e rolul antreprenorului — să împingă ștacheta la nivelul următor.
De unde vine încăpățânarea de a strânge rândurile printre antreprenorii creativi din zona de ospitalitate?
Am crezut și continui să cred că împreună suntem mai puternici. Știu că sună a slogan de operator de telefonie mobilă, dar încă de mic m-a preocupat tipul ăsta de gândire.
Hiper globalizarea este fenomenul care va duce la o și mai mare preocupare pentru ce e lângă noi.
De aceea pun pe roate proiecte care sunt făcute împreună cu mai mulți oameni care împărtășesc un set de valori comune. E foarte plăcut să trăiești într-o comunitate în care toată lumea o duce bine versus să îți fie doar ție bine.
Localnicul este cineva din partea locului, care ține de o anumită regiune. Cum e să fii localnic într-o lume tot mai globalizată?
Local pentru mine = autentic.
Lumea în care trăim are un ritm super nebun și cred că suntem din ce în ce mai preocupați să găsim măcar câteva lucruri autentice în jur — de la cele mai simple la cele mai sofisticate. Lucrurile care sunt aproape de tine, pe care poți pune mâna ca să zic așa vor fi mereu mai credibile și implicit mai autentice.
În mod ironic, cred că hiper globalizarea este fenomenul care va duce la o și mai mare preocupare pentru ce e lângă noi. Adițional, s-a mai întâmplat ceva interesant: pandemia a obligat pe toată lumea să se gândească de doua ori la fluxul global de aprovizionare (și ăsta va duce la niște schimbări masive în urmatorii ani). Pe termen scurt nu, dar pe termen mediu și lung lucrurile vor arăta foarte diferit în materie de ce și cum cumpărăm.
„Noi vrem să facem din a cumpăra zacuscă un gest la fel de „fashion” precum cumpărarea celor mai cool pantofi.” De ce crezi că avem nevoie de schimbarea asta de paradigmă?
Localnicii a început de nevoie — nevoia de a trece peste valul doi al pandemiei și de a le da o mână de ajutor parteneriilor noștri care produceau diverse lucruri.
Recunosc că m-a intrigat când am primit o cutie mare de Crăciun în 2020, care avea un panetone, un vin intalienesc și multe alte produse care păreau făcute pe vaporul ce le-a transportat până în România. Am sunat-o pe amica care mi-a trimis și am întrebat-o de ce oare mi-a trimis așa ceva tocmai mie, iar răspunsul ei a fost: „E Crăciunul și am zis să îți dau ceva special.”
Atunci mi-a picat fisa că pentru majoritatea dintre oameni, românesc = neinteresant în timp ce străin înseamnă special. Logica noastră a fost să facem din produsul local ceva cu adevărat special.
Ce pot să facă oamenii din acest proiect împreună și separat nu le-ar ieși?
Pentru un producător local una e să vândă un borcan cu gem și alta e să vândă 100 de bucăi. Noi am vrut să găsim soluția prin care să putem să comandăm cât mai multe produse de la mici producători cu care lucrăm deja. Așa ne-a venit ideea să ne concentrăm pe zona de gifting.
De ce vedem în „vecinu” nostru un inamic este încă un mister pentru mine. Poate cu timpul o să ne treacă și o să înțelegem că împreună suntem mult mai puternici.
Ce ne pune piedici în venirea împreună, în adunarea în jurul aceleași mese?
Nu știu exact cum să răspund la asta. Recunosc ca m-a intrigat foarte tare o experiență prin care am trecut în primăvara lui 2020.
La restaurantul Kane am gândit un proiect prin care am transformat restaurantul în bucătărie comunitară ca să gătim pentru medicii care erau în linia întâi a pandemiei.
Am contactat mai multe restaurante mici, independente, carora le-am propus să îi ajutăm angajându-le colegii temporar. În felul ăsta, puteam să sprijinim cu ajutorul brandurilor și pe alți colegi din industrie.
Spre surprinderea noastră, doar două restaurante din zece au zis ca sunt ok cu ideea noastră. De ce vedem în „vecinu” nostru un inamic este încă un mister pentru mine. Poate cu timpul o să ne treacă și o să înțelegem că împreună suntem mult mai puternici.
Ai idee de ce ne sperie exercițiul ăsta de a pune la bătaie resursele (intelectuale, emoționale, financiare) la comun?
Cred că suntem mult prea preocupați cu individualismul. Dacă stai să te gândești, încă din școală puștii sunt învățați că a colabora e nasol și că ești deștept doar dacă iei 10 în detrimentul colegilor. Și asta cred că vine din obsesia pentru competiție versus interesul pentru a învăța cum să lucram împreună.
Cum pot antreprenorii din industriile creative să vorbească aceeași limbă și să acționeze ca o forță coerentă?
Să meargă să stea puțin în țările nordice și să vadă cum arată comunitățile puternice de pe acolo. Și să numai fie așa negativiști, să nu mai pună răul înainte.
În interviul cu Mihai Morar spuneai că vrei ca businessurile locale să nu mai fie privite de categoria B. De unde vine percepția asta și cum o putem modela?
Pe de o parte, apare din percepția pe care tocmai am menționat-o. Vine însă și din faptul că sunt puțini care înțeleg că nu este suficient să ai un produs gustos. Trebuie să ai o identitate, o personalitate, să capitalizezi pe talentul pe care îl ai și să te înconjori de oameni care te pot ajuta să vinzi mai bine.
Din multe puncte de vedere, simt că schimbul ăsta de idei cu Răzvan a venit la țanc. După atât de multă energie risipită în van în jurul proiectului semnat de Destination Iași și atât de puțină intenție în a contribui la un rezultat mai bun, interviul ăsta sper să funcționeze ca un reminder că strategia câștigătoare și sustenabilă este să walk together.
În timp ce citeam răspunsurile dădeam din cap ca la un concert rock pentru că multe dintre mesajele transmise de Răzvan sunt valide și la noi în târg. Din rol de community builder, văd prea puțină dorință de implicare, de strâns rândurile, de colaborare, de creștere și pe orizontală, nu doar pe verticală.
Ne sperie apropierea, ne sperie gândul că s-ar putea să nu avem dreptate, ne sperie schimbarea. În schimb, vrem produse locale mai bune, vrem să trăim vieți mai armonioase, vrem un oraș mai al nostru.
Cum?
Cu lipici
—Oana
Pe Răzvan Crișan îl găsești ușor la un search pe Google sau YouTube, dar dacă e să alegeți o singură conversație pe care o poartă, pe lângă cea cu Morar, vă recomand podcastul BT Talks și dialogul cu Andi Moisescu.
P.S. Ilustrație de Ilinca Roman ✨
💌 Dacă ai colegi, prieteni, vecini sau oameni din familie care crezi că ar lua ceva util din ce scriu aici, te rog spune-le să se înscrie la newsletter. Nu fac spam sau zgomot inutil. Nada, niente, nimic. Mulțumesc!